x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta: Emil Hossu

0
Autor: Loreta Popa 23 Noi 2011 - 21:00
Astăzi e ziua ta: Emil Hossu


Musteste povestea inlauntrul sau si daruieste li­bertate celui care o pretuieste. Pentru Emil Hossu teatrul, disciplina, munca – neobosita si inca­pa­ta­na­ta – reprezinta de atat de multa vreme un mod de viata. Un mod eficace de a invinge greutatile, un mod exemplar de a conduce un destin. Un mod de a sarbatori miracolul numit viata. Posesor al unui far­mec numit discretie si al unui respect fara egal pentru marele public, Emil Hossu implineste astazi 70 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".

"Profesia mea inca ma ajuta sa-mi pastrez dragul de viata"
"In ultima perioada, din punct de vedere profesional ma consider destul de rasfatat in sensul ca am de lucru, ceea ce este extrem de important in viata unui actor. Farmecul profesiei este ca exista varsta atat pentru Romeo, cat si pentru Regele Lear, ca sa luam doar doua exemple. Actoria nu are varsta, poate sa existe cata vreme esti in plenitudinea fortelor, cata vreme si ratiunea si energia iti permit sa urci pe scena pentru a transmite un mesaj. Din punctul acesta de vedere este perfect. La fel si din punctul de vedere al vietii de familie. Doar social ma ating niste nemultumiri care tin de demnitatea umana pe care le regasesc tot mai rasfirate si mi se pare nedrept sa primesc dispozitii si sfaturi de la oameni total lipsiti de competenta si din punct de vedere intelectual, al experientei de viata, dar si moral. Aceasta este parerea mea, este ceea ce ma intristeaza intr-o perioada in care as avea dreptul la un apus senin, dar optimistul din mine incearca sa regaseasca un suport pentru ce va fi. In rest, am avut colaborari, chiar m-am intors dintr-un turneu absolut minunat, zece zile la Londra, cu spectacolul «Aniversarea», de Thomas Vinterberg si Mogens Rukov, in regia lui Vlad Massaci, ceea ce este o premiera, asa am inteles de la cei de la Institutul Cultural din Londra cu care am colaborat. Teatrul romanesc a revenit dupa multi ani pe scena londoneza, la Barbican Centre, cea mai mare institutie britanica dedicata artei si culturii internationale. Am avut sali pline cu spectatori, au fost romani, dar au fost si multi englezi, sper eu ca s-a facut o propaganda culturala de foarte buna calitate. Ceea ce ma face sa fiu inca o data mandru ca am ales aceasta profesie si care, desi vorbeam de niste nemultumiri, inca ma ajuta sa-mi pastrez dragul de viata. Am sansa unor oameni apropiati de foarte buna calitate, asa cum am si multe deceptii vizavi de ceea ce vorbeam altadata numind coloana vertebrala. Ma felicit pentru ca am dat de trei ori la teatru, desi eram student la ASE. Si atunci influentau foarte tare conditiile politice mersul adolescentului in viata, iar eu am insistat sa fac ceea ce-mi doream foarte tare si am reusit. Asa am avut marea sansa sa colaborez cu artisti uriasi fie la teatrul radiofonic, fie pe scena, pe scandura. Ma gandesc la cei din generatia de aur a lui George Constantin, Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu si Sanda Toma, dar si a generatiilor unor monstri sacri precum George Calboreanu, Stefan Ciubotarasu, Irina Rachiteanu, Emil Botta, actori carora nu visam sa le fiu prin preajma si totusi mi s-a intamplat. Acestea sunt lucruri pe care le-am realizat si pentru care sunt satisfacut de optiunea mea. Nemultumirea pleaca poate dintr-o superficialitate chiar in a selecta relatiile umane de multe ori. M-am considerat, cred, si poate ca nu gresesc, prietenos si cand trebuia, si cand nu trebuia. Eu si Catrinel am fost pana de curand posesorii unui caine, Alun. Acum suntem posesorii a doi caini, pentru ca in viata noastra a intrat o maidaneza pe nume Lizuca. Avea niste probleme la picioare, am luat-o sub obladuirea noastra si este jucaria lui Alun si in acelasi timp a noastra. Impreuna cu fiul meu, care il are pe Farouk, cainele lui labrador, avem acest dialog cu animalele, care ne imbogateste viata si legatura cu natura chiar in aceasta Capitala plina de asfalt. Sunt drumuri in Herastrau pe care le face Catrinel dimineata si pe care atunci cand ea este ocupata le mai fac si eu. Acestea sunt lucrurile care noua ne fac bine."
Citeşte mai multe despre:   emil hossu

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de