ASTĂZI E ZIUA TA.../ Felix Alexa

Îşi imaginează teatrul în multe... culori, dar mai ales în "nuanţele emoţiilor". Tenacitatea şi puterea de muncă l-au propulsat în meserie. Apreciatul regizor Felix Alexa îşi aniversează mâine ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Timpul nu schimbă esenţa lucrurilor"

"Chiar de ziua mea, pe 18 noiembrie, se joacă un spectacol foarte drag mie la Naţionalul din Bucureşti, «Visul unei nopţi de vară». De asemenea, pregătesc un nou spectacol la «Teatrul Naţional» din Bucureşti, «Sinucigaşul» de Nikolai Erdman, am cursuri la facultate, unde predau la o clasă de regie.

De curând, am avut premiera cu spectacolul «Terorism» de fraţii Presniakov, la Teatrul din Constanţa, şi plec la festiva­luri în ţară cu spectacolul de la TES «Jocul regilor». Am reluat şi «Moartea unui comis-voiajor» la Bulandra,un spectacol jucat tot timpul cu săli arhipline.

Un program încărcat, asta ca să nu am senzaţia că timpul trece fără rost.

Am avut şansa să lucrez cu mari actori încă de foarte tânăr, iar lucrul acesta te ajută enorm, dar te şi obligă. Pentru mine, relaţia cu actorii este esenţială, este ca o relaţie de dragoste, uneori cu năbădăi, alteori tandră. Teatrul este o artă a prezentului, vie şi vitală într-o lume «fast-food».

Ce înseamnă de fapt să fii un regizor de calitate? Un regizor trebuie să fie foarte serios cu profesia aleasă, trebuie să fie un pic fanatic şi puţin... nebun, în sensul unei pasiuni devoratoare. Nebunia asta îl ajută să meargă până la capăt chiar şi în situaţii imposibile.

Tenacitatea şi puterea de muncă sunt la fel de importante ca şi talentul. Lucrul în echipă la un spectacol şi lucrul pe nuanţe pot să nască emoţia adevărată. Iar aceasta din urmă nu ţine nici de mode, nici de conjuncturi teatrale, uneori producătoare de false valori.

Când lucrez la un spectacol, el devine în momentul respectiv cel mai important din cariera mea. Pot spune că mă identi­fic aproape total cu personajele cărora le dau viaţă... de multe ori ajung să vorbesc în replicile din spectacol.

Trecerea timpului aduce în primul rând experienţă. Şi nu mă refer numai la cea de viaţă, ci la acea experienţă profundă, intimă care înseamnă experienţa sufletească. În multe momente mă consider fericit, în altele mă consolez doar cu... numele (în latină, Felix este sinonim cu fericirea)! Ar fi ciudat, l-aş privi cu mare re­ticenţă pe acela care ar spune că tot timpul e fericit. Înseamnă că nu ar mai aprecia cu adevărat momentele de fericire.

În ce priveşte viziunea mea regizorală, timpul nu a schimbat lucrurile cu adevărat importante, esenţiale, ci a schimbat modalitatea de a le exprima. Cred, vreau să cred că şi astăzi mai există în spectacolele mele ceva din candoarea şi din strigătul de revoltă al primului meu spectacol din 1990 de la Casandra."