Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu e nici poet, nici compozitor, nici un bun chitarist! Este Florin Chilian şi ne este de-ajuns!
Am stat de nenumărate ori de vorbă cu cel care astăzi împlineşte 44 de ani. Am avut ocazia să facem interviu şi în toaletă, fiindcă acolo era singurul loc unde se putea fuma. A ieşit “o beţie de cuvinte în buda fetelor”... Voi încerca să-l aşez pe sărbătorit aşa cum se cuvine în rubrica care astăzi i-a fost dedicată.
I-a luat 13 ani să devină (în muzică) Florin Chilian. În 1995 a renunţat la o slujbă foarte bine plătită la Cazinul Victoria. “Eram un dobitoc care dormea liniştit, fiindcă avea un salariu de 1.000 de dolari pe lună – a mărturisit împricinatul. De atunci mi-am zis că voi face tot ce ţine de mine să-mi împlinesc visul cu muzica.”
Nu-i place deloc să muncească. Are o părere foarte proastă despre muncă şi crede că lenea e atributul oamenilor cu valoare. Proştii nu-şi permit să fie puturoşi, că n-au timp. Ei mor de foame!
Este prea puţin artist. Nu este nici poet, nici compozitor, nici un bun chitarist, nici un bun muzician. “Probabil că sunt un produs mişto al lucrurilor astea pe care nu le fac bine” – de la Chilian citire...
S-a lansat la o vârstă “sfântă”, la 33 de ani, cu albumul “Iubi – Interfaţă la realitate”. Timp de patru ani cărase instrumentele lui Vali Sterian, fără să-i spună acestuia că şi el cântă. Are experienţe de viaţă de la vârsta la care cei mai mulţi nici nu au amintiri, cum ar fi fuga la bunici, dintr-un cămin-internat, pe când avea vreo 3 ani şi jumătate.
A fost campion la ciclism, crupier şi inspector la un cazinou, dar nu se regăseşte decât în muzică. Cântatul a fost un vis amânat mereu. El este “avocatul” din “Cântecul avocatului”. Poate să scrie doar despre el. Este singurul om pe care-l cunoaşte. Nu-l caracterizează modestia, are cu ce să se mândrească şi, ca atare, o face de câte ori este nevoie. După spusele sale, modestia e pentru câini şi pentru proşti.
A fost extrem de norocos şi, datorită copilăriei pe care (nu) a avut-o, a luat decizii extrem de radicale împotriva sa. Se face vinovat de... vanitate.
Nu a putut să renunţe la această vanitate a reuşitelor pe care le-a avut, deşi a pornit în viaţă cu “toate pe naşpa”. O femeie a reuşit totuşi să-l lecuiască. E omul extremelor care naşte controverse. Susţine că e egocentrist, dar pe scenă dovedeşte că poate să molipsească sute de oameni cu entuziasmul, talentul, sinceritatea şi umorul (uneori cinismul) său debordant.
Promovează ironia şi sarcasmul. Nu se adresează proştilor! Nu are egal. Nici feminin, nici masculin. Este unic. Nu cântă... folk, dar este cetăţean european, şi asta îi ocupă tot timpul.
E o mare artă să naşti întâmplări. Şi, slavă Domnului, a “născut” multe întâmplări... muzicale. A fost în locul potrivit, la momentul potrivit. Asta nu înseamnă că le-a căutat cu lumânarea, căci nu este un vânător de întâmplări...
Nu s-a ploconit şi nici nu s-a închinat la idoli de lut. Şi-a văzut de muzica sa, în timp ce alţii îşi lustruiau imaginea (ambalajul). Îi doresc să mai aibă curajul şi înţelepciunea să-şi vadă de muzica sa şi să-i lase pe ceilalţi să-şi lustruiască în continuare ambalajul gol. La mulţi ani, fă, iubi! La mulţi ani, leneşule!
Citește pe Antena3.ro
