“Astăzi e ziua ta...”: Gabriela Vrânceanu Firea

Reputata jurnalistă Gabriela Vrânceanu Firea împlineşte mîine 36 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

“În fiecare vară, cînd se coc cireşele şi macii stau să explodeze, iată, vine ziua mea, cu miros de bezele, din care îmi făcea bunica, la Bacău, în copilărie, şi spumă de zmeură, dar şi de pufuleţi... florile acelea mici, rotunde, lila, din care urcă spre cer mici ghemotoace străvezii. E, adică, un fel de păpădie mai sofisticată.

Tot în fiecare lună, care ne dogoreşte trupurile şi unora su­fletele, mă gîndesc dacă am făcut degeaba umbră pămîntului în anul care a trecut. Da, bilanţul meu e cînd lumea se scaldă şi nu iarna, sub vîsc. Şi, credeţi-mă, nu există critic mai dur al activităţii mele decît eu însămi.

De cîte ori dau un interviu mi se adresează, invariabil, aceeaşi întrebare, legitimă, de altfel. Cum pot face atît de multe lucruri deodată? Răspunsul meu şi atunci, şi acum este unul singur: nu am decît o activitate – cea legată de presă, în cadrul celui mai puternic trust: INTACT. E-adevărat, sub diverse forme de manifestare, dar totul se învîrte în jurul aceluiaşi domeniu minunat, care este presa.

Faptul că realizez seară de seară dezbaterea «Ştirea zilei», de la Antena 3, care a obţinut deja două premii APTR, că prezint în week-end Observatorul de la ora 19:00, al Antenei 1, că realizez emi­­siunea economică «Săptămîna financiară» de la Antena 1, că sînt director al liderului publicaţiilor economice din România – revista «Săptămîna financiară» şi admi­nistrator al societăţii care edi­tează Felicia şi Financiarul re­pre­zintă activităţi convergente, care s-au adăugat în timp şi la timpul potrivit celei iniţiale. Ni­mic nu este în discrepanţă cu altceva.

Am grijă de armonia din viaţa mea privată şi profesională şi nu dorm bine noaptea pînă cînd nu găsesc un echilibru în tot ceea ce fac. Deşi sînt în zodia racului, cred că am ceva şi din cumpătarea ba­lanţei, dar şi din impetuozitatea leului.

Dacă este să privesc retrospectiv, pot fi împăcată cu ceea ce am făcut de-a lungul anilor, dar cea mai mare izbîndă este că neajunsurile materiale de la începuturi nu m-au transformat într-un personaj mercantil, cinic, trist, cu o privire sumbră asupra vieţii şi a oamenilor.

Aşa cum în copilărie priveam cu optimism viitorul, tot aşa şi acum prefer să văd partea plină a paharului, pentru că flacăra entuziasmului trebuie şi ea în­treţinută cu o permanentă cu­noaştere, motivare, energie, dar şi stare psihică şi fizică bună.

Nu îmi plac oamenii mo­ro­cănoşi, ţîfnoşi de dimineaţa şi pînă seara, care nici nu muncesc cu pasiune şi nici nu ştiu să petreacă cu voluptate, în limita bunului-simţ, fireşte. Cît despre între­bările care mi se adresează, legat de căsătoria mea longevivă, aş putea-o denumi, eu nu am nici un merit, decît acela că sînt o persoană fidelă. În rest, totul au făcut Răsvan, soţul meu, care mi-a suportat programul complicat de jurnalist, şi Tudor, fiul meu, care mă iubeşte chiar dacă nu sînt o mamă omniprezentă.

Ce îmi doresc pe viitor? Să nu mă schimbe nici funcţiile, nici banii, nici recunoaşterile sociale. Să fac performanţă în business-ul media fără să-mi pervertesc sufletul, să am în jurul meu prietenii la care ţin şi să nu-i dezamăgesc niciodată pe cei care mi-au acordat încredere. Cadouri? Flori şi
elefănţei, pentru colecţia mea, nimic altceva. Să fim cu toţii sănătoţi, iubiţi şi ocrotiţi de În­gerul Păzitor.”

Reuşită

“Dacă este să privesc retrospectiv, pot fi împăcată cu ceea ce am făcut de-a lungul anilor, dar cea mai mare izbîndă este că neajunsurile materiale de la începuturi nu m-au transformat într-un personaj mercantil, cinic, trist, cu o privire sumbră asupra vieţii şi a oamenilor. Aşa cum în copilărie priveam cu optimism viitorul, tot aşa şi acum prefer să văd partea plină a paharului, pentru că flacăra entuziasmului trebuie şi ea întreţinută cu o permanentă cunoaştere, motivare, energie, dar şi stare psihică şi fizică bună”
Gabriela Vrânceanu Firea