Astăzi e ziua ta: Gelu Voican Voiculescu

Gelu Voican Voiculescu împli­neşte astăzi 70 de ani. La mulţi ani!

„O zi, o cifră, un nou vis. An de an, într-o singură zi, trezim în sufletul nostru orologiul vieţii, ascultându-i cu atenţie bătăile. Calculăm. Cu plus şi cu minus. Adunăm şi scădem, eli­minând natural înmulţirile şi îm­părţirile sau, altfel zis, multiplicările şi divi­zările, care n-au făcut altceva decât să ne amăgească, îndepărtându-ne de simplul şi eternul joc dintre câştig şi pierdere. Ce ne-am dorit în viaţă şi ce am reuşit... Şi-n fiecare an, oro­logiul ne uimeşte, bucurându-ne câteodată şi dezamăgindu-ne de cele mai multe ori. Însă, cu trecerea anilor, valorile se schimbă radical.

În ciuda vre­murilor grele, în care haosul pare a nu se mai termina, liniştea interi­oa­ră devine din ce în ce mai prezentă, de­­taşându-ne tot mai mult de un spec­­tacol obositor şi de multe ori gro­tesc, în care am fost chiar noi, actori. Lu­crurile se văd cu totul altfel... Inu­tilul îşi schimbă valenţele, tim­pul de­vine din nou timp, cenuşiul dis­pare, lăsând contururi clare între alb şi negru. Între aceste graniţe net contrastante apar adevărate culori şi nuanţe, care ne definesc corect frumosul şi urâtul, dându-ne şansa rară de a înţelege cu adevărat care a fost năzuinţa vieţii noastre.

Ce ne-am do­rit, ce ne-a displăcut şi unde ne-am rătăcit inutil. O concluzie pentru cifra şaptezeci? Şi eu, şi tu, şi el ne-am împleticit în utopii, ignorând sim­pli­tatea şi realitatea vieţii. Un individ poate fi fericit. O comunitate, ni­ci­o­dată! Şi asta, poate pentru simplul mo­tiv că fericirea este învelişul fie­­că­rui suflet. Valorile ei sunt mult prea diferite. Eu? Mulţumesc lui Dum­nezeu! Sunt sănătos, am o ne­vastă so­lidară cu mine şi trăiesc fără patimă şi fără ură – «sine ira et studio», vorba lui Tacit –, privind în jurul meu fără a mai vrea să-i înţeleg pe ceilalţi. Şi asta, întrucât ceea ce merită cu­noscut cu adevărat, nu poate fi găsit în vacarmul trufiilor omeneşti. Ce-mi mai pot dori? Să descopere cât mai mulţi oameni aceste lucruri ne­­pre­ţuite! Şi pentru că, de ziua mea, vreau eu să vă fac un cadou, amba­lat în sinceritate, vă dăruiesc un secret: fe­ricirea unui om stă ascunsă în su­fle­tul lui! Trebuie doar curăţat locul...”