Astăzi e ziua ta... George Ivaşcu!

Dacă ar fi ministrul Culturii, şi-ar dori un singur lucru. Să aducă în prim plan faptul că poporul român - talentat şi creativ - ar merita mult mai multă atenţie. George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis, un actor şi un om deosebit, împlineşte astăzi 42 de ani. La mulţi ani!

"Nu vreau decât să văd..."
"Sunt la Londra, făcându-ne acest frumos cadou, pentru că ieri a fost ziua lui Alice şi am văzut un musical celebru după QUEEN. În seara asta vrem să vedem FANTOMA DE LA OPERĂ. Lucrez la un proiect care deja a ieşit, dar urmează să-i facem premiera oficială. Este vorba despre minunatul spectacol, cel puţin aşa spune publicul, nu eu, POVESTE DIN SOHO, găzduit de Teatrul Naţional de Operetă, în care joacă tineri actori masteranzi. Pentru anul ce urmează, îmi doresc ca Teatrul Metropolis, care ocupă prim-planul activităţii mele artistice, să-şi continue viaţa, ascendenţa pe care o are, iar eu nu fac nimic altceva decât să adaug, pentru public, şi alt gen de spectacole la cele 24 deja existente."


SEMNUL PRIMĂVERII
"George Ivaşcu este un om matur care încearcă cu disperare să nu-şi piardă copilul din el. De asta îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru profesia pe care o am, şi anume actoria, pentru că am şansa să mă joc toată viaţa, de asta cred că cel mai frumos rol din viaţa mea a fost să construiesc un teatru, de asta cred în Moş Crăciun, de asta tot ce se întâmplă cu mine e legat de semnul primăverii... Sunt un om care refuză să îmbătrânească.

Cele mai importante lucruri pe care le-am învăţat... Să fii generos, să înveţi să-ţi iubeşti aproapele, iar dacă nu poţi, măcar să-l respecţi. La fel de important este că arta actorului înseamnă a visa în realitate. Faptul că nici măcar nu am visat să fiu părtaş la construcţia unui teatru îmi dă liniştea şi credinţa că motoul cel mai important este «în viaţă trebuie să sădeşti un copăcel, să sapi o fântână...», în viaţă trebuie să laşi ceva în urma ta.

Privind în urmă şi înainte, se vede că a fi onest cu tine, a fi un idealist încă este posibil. În urmă uitându-mă, nu am făcut nimic altceva decât să visez, să fiu un idea­list şi iată că Dumnezeu mi-a scos în cale prietenii, întâlnirile, oamenii, situaţiile care să facă posibilă realizarea acestor vise, şi pentru asta pot spune că sunt un om norocos. Ce este înainte nu ştiu, ştiu doar că voi avea ochii deschişi, conform dictonului «omul, dacă are ochii deschişi, vede». Şi nu vreau decât să văd.


ATUNCI CĂND M-AM ÎNDRĂGOSTIT
Dacă aş putea retrăi cele mai frumoase amintiri... Mi-aş dori ca acestea să fie toate acele momente când, în mod real, am fost îndrăgostit. Acestea au fost atunci când m-am îndrăgostit prima oară, atunci când m-am îndrăgostit de profesia asta. Toate acele momente în care intuiţia şi curăţenia gesturilor, a trăirilor mele făceau ca nimic din ceea ce va fi urmat să nu fie nici anchilozat, nici ruginit, nici uitat. Sunt multe evenimente frumoase, ar fi stupid să spun că prima mea întâlnire cu Alice sau cea de-a doua întâlnire cu Alice... iată. În rest... Mi-e dor de bunicul şi de tata."