Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De fiecare dată mă simt ca o adolescentă când mă întâlnesc cu George Mihăiţă. Spun asta pentru că inevitabil gândul mă duce la revista pe care a iniţiat-o şi a condus-o, “Salut!”. De altfel, întregul fenomen ”Salut!” a reprezentat o muncă titanică, pentru care pot rosti cu drag şi admiraţie “Jos Pălăria, George Mihăiţă!”. Când mă întâlnesc cu el mă simt ca o plantă după o ploaie binecuvântată, pentru că mintea sa limpede face casă bună cu inima sa largă şi generoasă. Puternic, curajos, crezând în puterea prieteniei, a iubirii, altruistul George Mihăiţă a reuşit să exercite o fascinaţie aproape magică asupra celor care vin la Teatrul de Comedie, care este datorită lui un spaţiu vrăjit ce le dă actorilor şi regizorilor de aici puterea de a exista. Teatrul dăruieşte oamenilor afecţiunea umană care nu face altceva decât să-i pregătească pentru a-şi trăi viaţa cu plenitudine în ciuda tuturor vicisitudinilor acesteia. Directorul Teatrului de Comedie, George Mihăiţă, împlineşte 65 de ani, iar Jurnalul Naţional îi urează La mulţi ani!
“Dacă nu cultivăm viitorul nu vom avea viitor în teatru”
“Ne-am bucurat în anul care a trecut de premiera piesei «Pescăruşul», cu Emilia Popescu şi Ştefan Bănică în rolurile principale. Am avut Festivalul Comediei Româneşti, o gală care, dacă ne luăm după cronici, a fost foarte reuşită. Ne-am bucurat de Silviu Purcărete, care a luat premiu cu piesa jucată de Victor Rebengiuc şi Mariana Mihuţ, apoi pentru că am lansat la apă, cum s-ar spune, proiectul «Noi la Sala Nouă», dedicată regizorilor tineri, şi am început cu Vlad Cristache. Premiera s-a bucurat de mare succes, spectacolul a fost selectat de curând în Festivalul Naţional de teatru. Începem repetiţiile cu Alexandru Dabija la «Nunta lui Figaro», sper cu Tudor Chirilă în rolul principal. Deschiderea stagiunii am dedicat-o mass-media, a fost deci o săptămână dedicată ei, cea care ne promovează de atâtea ori şi a trebuit să răspundem şi noi printr-un gest. Am prefaţat deschiderea stagiunii cu dezvelirea bustului lui Gheorghe Dinică, aici în faţa teatrului, zic eu o mare realizare a Teatrului de Comedie. Iată, acum când vorbim avem o repetiţie, se apropie Festivalul de Teatru al Radiodifuziunii şi vom avem o piesă care se va juca şi la Teatrul de Comedie, la încheierea festivalului, pe 5 octombrie. Se simte criza peste tot, în toate domeniile, nu mai sunt bani pentru producţii, nu mai spun pentru cele importante, şi totuşi se mai găseşte câte un regizor, câte un director care reuşeşte să scoată câte una. Eu personal am căutat să mă odihnesc vara asta, să merg cu copiii la munte, la mare. Am fost invitat şi m-am bucurat că s-a revigorat Gala Tânărului Actor, există actori talentaţi, aşa că ne putem baza pe viitor pe actori în teatrul românesc. Cel mai important este ca aceşti tineri actori să fie sprijiniţi de teatre. Cel puţin unul sau doi vor fi anul acesta şi la Teatrul de Comedie. Păcat că Sabrina Iaşchevici, cea care a câştigat anul trecut, începuse la noi în regia lui Victor Ioan Frunză un Moliere, dar a trebuit să-l oprim din cauza lipsei fondurilor. Trist, dar adevărat! Sperăm ca un interpret să-şi găsească loc în producţia lui Alexandru Dabija. Când am venit director m-am dus la Gala Tânărului Actor, de exemplu, şi am văzut o fată foarte bună, o actriţă tânără, foarte bună, care a luat Marele Premiu, care acum este angajata Teatrului de Comedie, este vorba despre Mirela Oprişor. Noi am început proiectul acela Comedia ţine la TINEri, din care vreo 20 de regizori tineri, absolvenţi ai facultăţii au montat pe scena Teatrului de Comedie la Sala Mică. Continuăm, pentru că Sala Nouă vrem să fie numai a lor, a tinerilor.
Cum aş vrea să rămân în memoria generaţiilor care vor veni? Măcar ca Dinică, aici în faţa teatrului. Aş vrea să se ştie că a fost odată un director care nu că a ţinut la ei, i-a iubit, la mine pleacă de la revista pe care am iniţiat-o şi tot ce a însemnat fenomenul Salut. Adolescenţii au crescut, au ajuns studenţi, au ajuns iată tineri actori şi tineri regizori şi a fost o datorie a mea morală să mă ocup de ei, de creşterea lor şi să putem lăsa ceva în urmă. Că dacă nu lăsăm, e degeaba. Dacă nu cultivăm viitorul nu vom avea viitor în teatru.”
Citește pe Antena3.ro
