Astăzi e ziua ta... Gheorghe Naghi!

"O pată de sânge care vorbeşte...”

"«77» - de două ori şapte fac paisprezece, spunea regretatul nostru mare actor Ilarion Ciobanu... Ce calcule o fi făcut «marinarul» fără un institut cinematografic şi fără alte daruri decât cele lăsate de Dumnezeu? Să nu mai numesc deosebitele, marile talente actoriceşti care mai sunt printre noi şi onorează filmul românesc de succes!... fie şi la Cannes sau pe oriunde...

Sunt ferm convins că cel care încă mai hotărăşte unele momente din viaţa noastră este şi «Timpul», precum şi «Cel de Sus» care nu ne va părăsi, ca pe Eugenia Naghi, una dintre cele mai distinse monteuze de film, căreia unii dintre celebrii noştri actori şi regizori de film românesc îi datorează măcar o simplă «înclinare». «Eugenia» în vechea greacă înseamnă «Făcătoare de bine»! Da, Eugenia Naghi a fost o asemenea fiinţă! Eu cu supunere îi mulţumesc mult; mai ales pentru succesul de necontestat al unor filme de-ale mele are un merit deosebit! Nemaipunând în apreciere cei doi minunaţi copii... Rămân veşnic «Îndatorat»...

Şi mulţumesc ziarului de faţă pentru accepţia de bună-cuviinţă a cuvintelor la «77». Cel care ne mai poate orienta oarecum viaţa este desigur şi «Timpul», dar e bine să nu ne mai lăsăm în voia lui, pentru că mai este şi «Cel de Sus», care rămâne «Veşnicul» şi marele nostru binefăcător! Nu, să nu ne mai facem iluzii înşelătoare, domnilor «viitori» cineaşti; Nu, nu veţi mai avea ani şi ani de acum înainte actori precum cei pe care i-a avut România şi Teatrul Românesc de altădată! Doamne, ce creatori de valoare mondială!...

În sfârşit, nu anii (fie ei şi «77») hotărăsc mare lucru în viaţă, ci desigur «Timpul», cu ceasul său biologic care nu iartă... Dar, Doamne, câte nu s-au prezis, nu s-au ghicit şi prescris şi împărtăşit fără nici o mângâiere sufletească... Dă-le, Doamne Dumnezeul nostru, al celor ce mai suntem, un dram de bucurie măcar pentru copiii noştri!!! Şi iată că am ajuns să aflu cu mare bucurie cine, când şi mai ales cum a început filmul şi cinematografia românească!

Muream şi aş fi plâns degeaba! Bravo vouă, tinerilor, deja bătrâni! Ce ne-am fi făcut fără voi... Domnule Premiat la Festivaluri cumpărate cu bani grei... Eram la tata în pivniţă când proiectam un film la un aparat cu manivelă pe care îl avem şi azi Dan Piţa şi cu mine... Domnilor creatori de filme noi şi «geniale», nu vă daţi seama că sunteţi deja depăşiţi?! Domnilor copii, creatori de filme târzii, unde eraţi pe vremea lui Liviu Ciulei, Victor Iliu, Mircea Drăgan, Marcus Manole, Mihu Iulian, Elisabeta Bostan, Ion Popescu Gopo, Lucian Bratu, Paul Călinescu, Dinu Cocea, Andrei Blaier...

Am menţionat doar câţiva dintre zecile de regizori şi de creatori români, însă mai sunt şi alte nume de valoare, pe care îi odihneşte Cel de Sus! Poate ziarul de faţă necesită o apreciere de «77». Da, «77» de montaje de film... au fost minunate filme româneşti cu bătaie internaţională de neînlocuit, pentru care regizorii noştri sunt vestiţi. Nume mari româneşti ar trebui să îşi sărbătorească succesul... Oare nu vă spune nimic? Mă cam obligaţi să vă iubesc şi să vă respect cu multă admiraţie! Să vă bucuraţi de filmele voastre, atât de greu realizabile...

Am văzut pe TV Naţional o bucăţică de film a celor câţiva tineri absolvenţi ai IATC-ului, filme făcute cu dăruire şi talent, desigur poate şi prin meritul profesioniştilor respectivi, am spus doar «poate», dar cu siguranţă EI trebuiesc îmbrăţişati! În ceea ce mă priveşte, «Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbeşte»; Nichita Stănescu la restaurantul Berlin, alături de marele scriitor şi scenarist Fănuş Neagu!"