x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta: Grigore Leşe

1
Autor: Ramona Vintila 20 Feb 2014 - 08:40
Astăzi e ziua ta: Grigore Leşe Dragos Stoica/Intact Images


La mulţi ani, Grigore Leşe! Astăzi împlineşte 60 de ani.

Viaţa este o poveste fără sfârşit şi-ţi roade inima
“Drumu-i lung pă el mă duc/ Capătu’ nu i-l ajung/ De-aş ajunge capătu’/ Da-u-aş mâna cu cucu,/ n-aş mai înturna altu’”
“Când trec prin poarta anilor aduc o mulţumire pentru tot ce am realizat în anul abia trecut. În inima nopţii mă pun în genunchi şi zic aşa: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale preacuvioşilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-mă pe mine, păcătosul». Apoi mă rog pentru mama şi-i aduc o mulţumire pentru darul ce mi l-a dat. Anul trecut m-am arătat, prin cuvânt, lumii. Am publicat o carte la editura Humanitas. Se numeşte Acum ştiu cine sunt.

Frunză verde şi-un bănuţ/ Nu stă lumea-ntr-un drăguţ./ Ba stă, zău, dacă-i mândruţ. Pe mine nu trebuie să mă intereseze ce fac oamenii din jurul meu. Eu trebuie să horesc şi să izbândesc în lume prin ceea ce fac. Autenticul nu mai există în comunităţile noastre. Muzica autentică vieţuieşte în mediul său natural, adică în ritual. Din păcate, la noi ritualurile nu se mai practică, iar muzica s-a refuncţionalizat. Oralitatea face ca horea să intre într-o taină, să fie ascunsă. Ea nu poate fi stăpânită multă vreme. Are menirea să fie necunoscută. Izvodirea distruge memoria. Caracterul colectiv nu înseamnă eliminarea din memorie a creatorului unui cântec, pentru că acel cântec înseamnă o multitudine de contribuţii creatoare. Cântecul, folclorul este anonim, oricât de preţios ar fi, este predestinat să rămână aşa. Cântecul, horea, nu reprezintă o creaţie individuală. Nu poţi afirma paternitatea asupra unei plăsmuiri.

Drumurile, cărările şi căile. Ele te ajută să descoperi de fiecare dată o altă lume, alţi oameni, alte locuri. Ele te înnobilează şi îţi dau putere. Drumu-i lung pă el mă duc/ Capătu’ nu i-l ajung/ De-aş ajunge capătu’/ Da-u-aş mâna cu cucu,/ n-aş mai înturna altu’. Pe drum, pe cărare îţi poţi aduna gândurile, te poţi vedea, iar dacă mai şi horeşti iei putere.

În ziua de astăzi numai cine nu vrea să se vadă la televizor nu se vede. Apariţiile în media nu sunt priorităţi pentru mine, nu reprezintă o performanţă. Trăim într-o lume străvezie, confuză. Rânduiala şi rostul au devenit un moft. În ziua de azi oamenii sunt liberi să gândească. Mintea şi gândirea bună îţi dau posibilitatea să evoluezi şi să evaluezi ce este bun şi ce este rău în societate. Tinerii din ziua de astăzi au posibilitatea să-şi aleagă singuri modelele. Unii nu simt nevoia modelelor, depinde de forţa lăuntrică a fiecăruia. Faptele, izbânzile, oamenii de ţâiş se aleg cu greu. Au nevoie de luminare, intuiţie şi spirit constructiv. Fiecare are oglinda lui.

Nu-mi place să evoc trecutul. Eu trăiesc în prezent. Sunt sensibil la tot ce se întâmplă în fiecare zi în jurul meu. Nu-mi place să fiu nostalgic, contemplativ, idilic, pentru că atunci mă duc într-o lume care a murit demult. Pentru a mă putea cunoaşte mai bine în fiecare zi citesc oameni şi cărţi. Îmi iau energia de la tinerii care mă înconjoară şi mă fac să fiu creativ. Îmi dau încredere şi forţă. Fiecare persoană are amintiri, dar nu putem trăi din amintiri. Trebuie să ne recalibrăm preocupările în fiecare zi. Viaţa oamenilor s-a schimbat iar raporturile sociale, gândirea lor, o dată cu ea. Bătrâneţea te înţelepţeşte.

Să mă văd pe mine cine sunt, asta îmi doresc. Este greu să te vezi până-n capăt. Nu toţi apucă să se vadă pe de-a-ntregul. Calea-i lungă şi cărările şerpuitoare iar împlinirea-i departe. Mai întâi trebuie să te risipeşti ca să poţi afla cine eşti. Viaţa este o poveste fără sfârşit şi-ţi roade inima.
Mi-e dor de ziua mea pentru că atunci îmi pot aduna gândurile.”
Citeşte mai multe despre:   Grigore Lese

Serviciul de email marketing furnizat de