Prima sa carte a aparut la 37 de ani. A inceput sa scrie din timpul studentiei, s-a prezentat la diverse publicatii cu ceea ce scrisese, dar niciodata n-a convenit. Prima data a publicat in 1966, o nuvela in revista "Familia". De-atunci, fara sa-si propuna un timp anume, a ajuns la mai bine de 11 carti. Ileana Vulpescu isi sarbatoreste astazi onomastica, dar si 80 de ani viata. Iata cum a raspuns redutabila scriitoare intrebarilor noastre:
"La 80 de ani, cum nu ma pregatesc de gradinita, am tras si eu niste concluzii despre lumea-n care traim. Pamintul ― socot ― este ori un loc de ispasire ori o colonie penitenciara a altei lumi, iar noi, orisicum, cobaii. Cu aceste vederi, am zis ca, daca tot mi s-a dat viata, atunci s-o traiesc. Modest, fara fumuri, intr-o lume tot mai restrinsa. Oricum, alta viata nu mi-as dori. Scriu fiindca am vrut sa comunic in felul asta cu semenii mei.
Cioran are o parere putin magulitoare despre scriitori: "Curve care se cearta pentru acelasi trotuar". Trotuarul asta fiind notorietatea, premiile. Daca am primit niste premii, le-am primit ― fara temenele sau relatii ― pentru ce-am scris. Sigur ca majoritatea scriitorilor aspira la premiul Nobel. Iti stabileste un anumit statut si te umple de bani. Nici n-am visat la acest premiu, iar parerea mea ca el miroase de multe ori a politica m-a facut sa fiu banuitoare in privinta punctului sau de vedere estetic; ramine demn de regret pecuniar.
Am trait pina la 15 ani in regim monarhic, pe urma in comunism si, din 1990, in regimul succesor acestuia, in care s-au ilustrat o multime de nepotei ai Kominternului. Bine ― un bine pentru toata lumea ― n-a fost niciodata-n Romania; si nicaieri pe Pamint. Nu mi-a fost drag internationalismul comunist, nu mi-e drag nici internationalismul capitalist. Ma doare sa vad ca patriotismul este asimilat sifilisului si blenoragiei. Ma-ntristeaza sa vad ca, in comparatie cu politica, bordelul este o manastire. Ca invatamintul este o parodie, ca-n spitale trebuie sa-ti aduci si tifon de-acasa. La acest ultim capitol am batut de departe comunismul.
Cultura a ajuns o aventura individuala, iar limba romana din mass-media, o pasareasca de ris si de plins. Ce fac eu ? Ma uit cum fuge timpul. Viata m-a-nvatat sa rid cu masura si sa-mi economisesc lacrimile.
Daca intr-un viitor neprecizat cineva m-ar mai citi si m-ar comenta, as dori sa se refere doar la ceea ce-am scris. N-am nimic de ascuns autobiografic, dar imi consider viata cit se poate de banala; desi n-am trait-o-n dorul lelii.
La 80 de ani ― le urez tuturor (si mai ales celor tineri) sa-si intareasca virtos cocoasa, sa-si poarte cu demnitate crucea si sa se bucure de fiecare clipa ca si cind ar fi ultima.'
"Ma-ntristeaza sa vad ca, in comparatie cu politica, bordelul este o manastire. Ca invatamintul este o parodie, ca-n spitale trebuie sa-ti aduci si tifon de-acasa. La acest ultim capitol am batut de departe comunismul (...)
Daca intr-un viitor neprecizat cineva m-ar mai citi si m-ar comenta, as dori sa se refere doar la ceea ce-am scris. N-am nimic de ascuns autobiografic, dar imi consider viata cit se poate de banala; desi n-am trait-o-n dorul lelii'