Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Canta, joaca in teatru si in film, a scris anul acesta o carte de maxime si cugetari si este membru al grupului "Divertis". Ioan Gyuri Pascu implineste astazi 45 de ani.
"Totul nu este decat o expresie a iubirii"
Jurnalul National: Ce-ati facut in perioada verii?
Ioan Gyuri Pascu: Tocmai m-am intors dintr-o minivacanta. Am fost la niste manastiri cu fratele meu, cu familia. Acum am venit pentru ca am o filmare. Am avut si cateva concerte vara asta. Am fost la Festivalul de la Sighisoara.
In film sau in teatru ati mai facut ceva nou anul acesta?
Anul acesta am jucat intr-un film in Ungaria, dar acum e inca in faza de postproductie. Nici macar titlu nu are. Interpretez acolo un personaj interesant, un politist roman trimis in misiune la Budapesta. Ei m-au vazut intr-un festival la Cluj, cand jucam in "Occident", si au scris rolul gandindu-se la mine. In teatru? Am avut anul trecut o experienta la Sibiu, un spectacol de improvizatie. Luna trecuta am terminat inregistrarile la o piesa de teatru radiofonic. Mai scriu articole de sport in revista Time Out Bucuresti.
Care este istoria colaborarii dumneavoastra cu irlandezul Patrick McMullan?
Este o poveste foarte frumoasa. Am cantat impreuna, prin â98, in Romania. El a venit cu un domn scotian si noi l-am ajutat la niste concerte. Am facut apoi un disc in â99, de Craciun, pe care a cantat si el doua piese. Asa am ramas prieteni. Vreo cinci ani nu ne-am gasit unul pe altul. Ne-am intalnit anul acesta la niste filmari in Budapesta si i-am propus sa facem acest proiect, Top OâThe Morning. Anul acesta am cantat impreuna la Costinesti, la Vama Veche si a fost foarte placut.
Cand ati inceput sa lucrati cu grupul The Blue Workers?
Totul a inceput in anul 1992, la Festivalul de Blues si Jazz de la Costinesti. Organizatorii mi-au spus atunci ca pot sa aduc mai multi instrumentisti. Am vorbit cu Vladi Knejevici si el a zis ca stie niste baieti din Arad care cantau pe la mare. Am repetat seara si pe urma am tinut un recital de vreo 45 de minute. De atunci concertam impreuna.
Cum ati putea caracteriza destinul dumneavoastra?
Ca pe unul extrem de haruit. Am primit si bucuria, si norocul de mic de a sti ce vreau sa fac. Destinul meu, chiar daca a avut multe frane, este unul clar.
Ce este cu adevarat important pentru dumneavoastra?
Cu adevarat importanta pentru mine este iubirea. Incerc sa o gasesc si marturisesc ca, desi ii dau tarcoale, nu intotdeauna suntem pe aceeasi lungime de unda, dar ma straduiesc. Iubirea este cea mai importanta, pentru ca din ea s-a nascut tot ceea ce este in jurul nostru, tot ceea ce suntem. Totul nu este decat o expresie a iubirii.
