Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Profesor universitar doctor în cadrul Centrului Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, Ion C. Ţintoiu împlineşte duminică 65 de ani. Jurnalul Naţional îi urează „La mulţi ani!”.
„Au trecut 65 de ani? Când? M-am născut în comuna Cătina, satul Motruna, judeţul Buzău, de unde am plecat la Liceul Militar şi apoi la Facultatea de Medicină «Carol Davila» din Bucureşti. Sunt format de şcoala românească după principiul triunghiului performanţei: profesorii, studiu permanent şi experienţă acumulată progresiv, principiu pe care îl respect şi azi, pentru că reprezintă esenţialul în desăvârşirea profesională. Pentru noi, generaţia de pionierat în cardiologia modernă, au rămas valabile criteriile impuse de mentorii noştri încă din anii de facultate. Mi-a plăcut cardiologia, pentru că are soluţii terapeutice şi impune canoane aproape religioase. Nu pot uita lecţiile profesorilor mei (Ion Bruckner, Victor Ciobanu, Matei Iliescu, Costin Carp, Alexandru Oproiu, Ioan Pop De Popa, Mircea Ionescu etc.)
Îmi place munca în echipă în care am fost introdus de dl gral prof. dr Vasile Cândea (chirurg cardiac eminent), de la care am învăţat că actul medical este ca o orchestră condusă de un dirijor, după o partitură în care se succed mai mulţi solişti. Am urcat treptele profesionale în secvenţialitate normală de la intern clinic la medic primar şi cele didactice de la asistent la profesor universitar în cadrul Centrului Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, unde muncesc şi azi. Am lucrat mulţi ani printre chirurgii formaţi în şcoala profesorului Vasile Cândea şi anesteziştii pregătiţi de dr Alexandru Popa, unde, datorită spiritului de echipă, am obţinut rezultate foarte bune atât în tratamentul bolnavilor cardiovasculari, cât şi în cercetarea ştiinţifică. Sunt bucuros că munca noastră este continuată de urmaşii noştri după aceleaşi principii.
Ştie cineva ce înseamnă să ai viaţa unui om în mintea şi mâna ta, ce simte un medic care salvează o viaţă, câte variante de diagnostice sunt analizate înainte de a lua o decizie terapeutică ce uneori este urgentă? Mai este ceva pe care puţini îl înţeleg: din medicină nu te poţi retrage decât murind. Mulţumesc familiei mele, pentru că m-a înţeles, m-a sprijinit şi mi-a îngăduit să stau mai mult la spital decât acasă.
Am însă şi unele nerealizări pe care cred că nu mai am timp să le rezolv. Din păcate, actul medical nu este preţuit azi şi să ferească Dumnezeu să ajungă medicii la cerşit, pentru că atunci vom muri cu zile. Câteva sfaturi pentru tânăra generaţie: nu vă uitaţi profesorii şi continuaţi-le opera, preocupaţi-vă de performanţă, nu fiţi descurajaţi de greutăţile profesiei de medic.”
