Astăzi e ziua ta, Ion Iliescu

Fostul preşedinte al României şi preşedintele de onoare al Partidului Social Democrat, Ion Iliescu, împlineşte astăzi 85 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“Am ajuns la o vârstă la care amintirile se distilează şi rămân cele care contează cel mai mult, cele despre momentele care mi-au schimbat viaţa, într-o direcţie sau alta. Nu aş spune că am avut o viaţă uşoară, şi nici că ea a fost blândă cu mine şi cu cei dragi mie. Olteniţa copilăriei era un oraş viu, deşi mic şi, poate, neluat în seamă. Viu, pentru că este pe malul Dunării, o Dunăre intens folosită pentru comerţ. Oraş cu oameni harnici, cei mai mulţi la limita sărăciei, oricât de mult ar fi muncit. Asta făcea obligatorie solidaritatea, în familie, în micile colectivităţi care erau cartierele oraşului.

Poate că nu aş fi reuşit în viaţă fără grija familiei, a rudelor tatălui şi mamei mele, mulţilor unchi, mătuşi, verişori. Avantajele familiei numeroase. Din păcate am stat prea puţin alături de tatăl meu. Care a şi murit foarte tânăr.

Datorez la fel de mult profesorilor mei. În perioada războiului, deşi ştiau ce probleme am - tatăl meu era deţinut politic, în lagăr, iar eu nu aveam voie să urmez studiile la liceu - m-au ajutat să mă pregătesc şi să urmez aceste studii. Apoi am avut şansa să studiez, la Politehnica din Bucureşti, cu mari profesori, care au făcut şcoală în România, în domeniile lor, de la matematică la electromecanică.

Am cunoscut acel elan democratic, ce a urmat războiului, elan care m-a dus în politică. Şi nu aveam cum să nu aleg politica de stânga. Asta nu mă împiedică să port o plăcută amintire colegilor mei de liceu, angajaţi, la rândul lor, în politica de dreapta. Astfel am învăţat să ne respectăm opiniile şi valorile, să dialogăm.

Nu ştiu dacă eu am ales să fac o carieră şi în politică, sau aşa s-a întâmplat. Îmi iubesc meseria de inginer hidrotehnician. Sunt mândru de faptul că, într-o perioadă grea pentru România, am deschis, împreună cu eminenţi colegi şi profesori, un nou capitol în hidroenergetica şi hidrotehnica românească. Rigoarea meseriei am păstrat-o şi în viaţa politică. Dar nu doar rigoarea, ci şi deschiderea către oameni, către nevoile şi aşteptările lor, din anii plini de greutăţi ai copilăriei şi tinereţii mele.

Viaţa presupune şi compromisuri. Fiecare îşi stabileşte limitele dincolo de care compromisul compromite. Asta m-a adus în conflict cu un mod totalitar şi intolerant de a face politică al lui Ceauşescu. Şi, încet, încet, m-am întors la bază, la meseria mea. O decizie care a avut costuri în viaţa de zi cu zi. Nu e plăcut să trăieşti zi şi noapte sub supravegherea unui serviciu de securitate, care a fost şi o poliţie politică.

Ştiu că în ziua de azi politica nu are o presă bună, dimpotrivă. Politicul este un soi de ţap ispăşitor, sursa tuturor relelor, un soi de iad al corupţiei. Cred că greşim, privind totul în alb sau negru. Democraţia nu are sens fără partide politice şi politicieni. E adevarat, în locul celor cu convingeri ferme - e drept, incomozi - avem prea mulţi oportunişti. Politica nu este, totuşi, un instrument de îmbogăţire. Politica este despre servirea interesului public. Asta am înţeles eu în această viaţă, şi aşa am încercat, şi sper să fi reuşit, să fac politică: servind interesul public, în epoci diferite, cu exigenţe diferite.

Ce-mi doresc acum, la aniversarea celor 85 de ani? În primul rând, sănătate. Puterea de a duce la capăt o serie de proiecte, politice şi editoriale. Îmi doresc şi o Românie mai fermă, mai conştientă de capacitatea ei de a-şi depăşi slăbiciunile şi de a însemna mai mult în concertul european, o societate mai echitabilă şi mai prosperă, care să ofere şanse egale tuturor”.