Figura dominanta a politicii romanesti dupa 1989, a condus Romania intre 1990-1996 si 2000-2004. La sfarsitul lui 2006, Ion Iliescu a fost ales presedinte de onoare al PSD. Astazi, domnia sa implineste 77 de ani. Ii uram "La multi ani!".

"Doar iertand poti spera tu insuti la iertare"

"Inainte de a fi un bilant, ziua de nastere e un prilej de bucurie. Impartasesti, alaturi de cei pe care ii stii aproape, cateva momente de relaxare si de bine. Ca de obicei, ma voi intalni cu cei mai apropiati colaboratori, colegi de partid si de idei, cu oamenii care mi-au ramas aproape. Apoi imi voi petrece seara alaturi de sotia mea, Nina, de care ma desparte o zi in calendar si ma leaga peste cinci decenii de viata. Cineva spunea ca viata este ceea ce ni se intampla in timp ce ne gandim ce sa facem cu ea. Din nefericire, istoria pe care a parcurs-o aceasta parte de lume a gandit, dar mai ales a decis de prea multe ori in locul nostru. Mi-as dori ca romanii sa fie ceva mai relaxati, mai siguri pe destinul lor bun. As vrea sa privim mai mult catre viitor, sa oferim proiecte si strategii de dezvoltare a tarii, sa fim mai putin «arheologi ai terorii» si ai irationalului care a dominat adeseori viata noastra politica.

Stiu ca sunt unii care s-au suparat foarte tare pe zodia lor, pentru ca i-a «condamnat» sa o imparta cu Ion Iliescu si ca sunt prea aproape de mine in calendar. M-a mirat acest lucru. Pana la urma, democratia cunoaste si libertatea de a te face de ras... M-am straduit si cred ca in buna masura am reusit sa fiu un om normal.

Viata mea a cunoscut multe alternante putere-opozitie... Am crezut de tanar in ideile stangii, de egalitate a sanselor, am vazut la ce forme aberante a dus intruchiparea comunismului la noi si aiurea, am incercat sa dau acel echilibru democratic de care Romania avea nevoie pe drumul catre un nou destin istoric.

Am fost dezamagit de multe ori de apropiati si de indepartati. La randul meu, probabil ca am dezamagit, nu o data. Importanta, pana la urma, dincolo de adversitati, de politica de zi cu zi, e umanitatea din noi. Un intelept spunea ca sfarsitul lumii va fi atunci cand va disparea cararea de la om la om. Doar iertand poti spera tu insuti la iertare.

La 77 de ani, care, va asigur, nu e nici pe departe o varsta perfecta, e loc de mai bine. Mi-as dori, repet, sa fim mai senini, sa ne bucuram de ceea ce am realizat impreuna. Daca exista un secret al vitalitatii mele, acela este pasiunea pe care am pus-o in politica orientata in permanenta spre oameni. Daca dam la o parte oamenii, raman niste principii abstracte, nimic mai mult. Nu poti sa dai niciodata timpul inapoi. Am 77 de ani, multi dintre ei derulati in lumina reflectoarelor. Providenta? Destin? Hazard? Probabil ceva din toate acestea..."