Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De mai bine de 50 de ani, le cântă românilor şi la bucurie, şi la tristeţe, iar publicul o răsplăteşte, de fiecare dată, pe măsură: cu flori şi ropote de aplauze. Irina Loghin, “Regina cântecului popular”, cum îi spunea întotdeauna Ion Dolănescu, împlineşte 75 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Dacă nu transmiţi ceea ce cânţi, degeaba cânţi!
“Dacă ar fi să o iau de la capăt, aş urma acelaşi drum”
S-a născut la 19 februarie 1939 la Gura Vitioarei, judeţul Prahova, iar pasiunea pentru cântec o însoţeşte de când se ştie. Tatăl său purta cântecul întotdeauna în inimă şi-n gând, iar acest minunat dar a fost o binecuvântare pentru Irina Loghin. “Nici nu mai ştiu de când am început să cânt, pentru că m-am trezit cântând... Tatăl meu avea voce foarte frumoasă. Şi mama avea glas frumos. Eram şase fraţi la părinţi. Tata cânta pe note. Nu avea diapazon, dar nimerea, din gât, orice tonalitate dorea. De la tata am împrumutat acest dar şi acest mir pe care mi l-a pus Dumnezeu în frunte. Pot spune că tata avea în sânge cântatul, iar la noi acasă era tot timpul o veselie... Tata făcea cor cu noi. Aveam o bancă specială, ne aşeza pe ea şi cântam pe două sau trei voci. Pe urmă am început să cânt şi singură. Am început să merg la căminul cultural din comună apoi, când am mers la şcoală, dirijam colegii din clasele I-IV”, ne-a povestit îndrăgita interpretă.
Anii au trecut, iar Irina Loghin a crescut. Participa, cu bucurie, la toate concursurile de gen. “Am foarte multe diplome câştigate. M-am angajat apoi la fabrica de geamuri din Scăieni. Făceam parte din echipa culturală, care era foarte dezvoltată, plecam în turnee în Iugoslavia, în Bulgaria… Tot atunci m-am înscris la Şcoala Populară de Artă, la Ploieşti. Pe când eram în anul III, era aici un profesor de canto, Octavian Cristescu. Prima oară când am făcut vocalize, mă acompania la pian şi, văzând cât de sus urc, a rămas uimit: «Tu ştii că ai o perlă în gât?!!! Uite, eu sunt profesor la Ansamblul Ciocârlia din Bucureşti. Te sfătuiesc să vii şi tu, fiindcă aici te vei pierde, te vei limita».” Până să fie recomandată de profesor, delegaţii Ansambului Ciocârlia au descoperit-o şi au invitat-o să se prezinte la Bucureşti, la concurs. “M-au aşteptat în gară, unde le-am cântat. Mi-au spus: «Da, ai şi repertoriu... Te-am înscris». Şi eram a 192-a pe listă... În prima fază, am rămas doar şapte, iar în a treia fază nu am rămas decât eu şi Maria Ciobanu. Ne-au angajat pe amândouă. Aşa am început drumul spinos...”, rememorează Irina Loghin anii în care, însoţită de cânt, avea să pornească pe un nou drum în lumea cântecului popular. Ansambul Ciocârlia din Bucureşti i-a călăuzit paşii spre o carieră de succes. Cu vocea inconfundabilă a cucerit publicul şi, de atunci, reuşeşte să încânte şi să sensibilizeze şi cele mai împietrite inimi. “Dacă nu transmiţi ceea ce cânţi, degeaba cânţi! Trebuie să captezi publicul”, subliniază îndrăgita interpretă pentru care cântecul este esenţial. “Dacă ar fi să o iau de la capăt aş urma acelaşi drum”, spune, fără să stea pe gânduri, Irina Loghin.
Citește pe Antena3.ro
