Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ivan Patzaichin, un monument al sportului românesc, împlineşte astăzi 63 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Am ales să-mi trăiesc viaţa ca pe un miracol, ca pe un dar divin”
“M-am născut sub o stea norocoasă. Este concluzia la care am ajuns, cântărind lucrurile remarcabile şi pe cele mai puţin plăcute care mi s-au întâmplat în viaţă. Însă, niciodată nu m-am bizuit pe noroc, pentru că, încă din adolescenţă, când am decis ce vreau să fac cu viaţa mea, am înţeles că între noroc, talent muncă şi tenacitate există o relaţie biunivocă. Aproape toate începuturile mele s-au soldat cu eşecuri, dar niciodată nu am depus armele, ba dimpotrivă, m-am ambiţionat şi am fructificat a doua şansă pe care soarta mi-a oferit-o. Însuşi faptul că, aproape întotdeauna, a existat şi o a doua şansă, este o chestiune de noroc, dar ca să o transform într-un succes a trebuit să dau aprig din coate. Până la urmă, norocul este momentul de graţie care apare la întâlnirea dintre muncă, talent şi oportunitate.
Am ales să-mi trăiesc viaţa ca pe un miracol, ca pe un dar divin. Toate strădaniile umanităţii de a desluşi enigma vieţii sau a modului misterios în care natura îşi urmează cursul şi îşi atinge finalitatea s-au soldat cu jumătăţi de răspunsuri. Dacă tot ne-am născut, cred că avem datoria, fiecare în parte, să decodificăm sensurile şi înţelesurile acestui miracol şi să devenim parte a răspunsului global.
«Viaţa este un şir de nebunii inspirate», dar, dacă te călăuzeşti după un set de valori morale autentice, este simplu să faci alegerile potrivite. Faptul că, la 16 ani, am decis să plec dintr-un sătuc uitat de lume, hotărât să devin cel mai bun într-un sport atât de solicitant, poate părea o nebunie. Dar s-a dovedit a fi «o nebunie inspirată»... Cum o «nebunie inspirată» s-a dovedit a fi şi faptul că, la 60 de ani, am decis să mă reinventez şi să mă aventurez într-o lume complet necunoscută, aceea a antreprenoriatului social.
Privind în urmă, am un sentiment de satisfacţie pentru ceea ce am realizat ca sportiv şi antrenor, într-un sport extrem de greu, în care succesul se atinge după ani mulţi de muncă şi sacrificii personale. Nu mai puţin mândru sunt de ceea ce am realizat în noua mea postură. Mă mustru însă pentru că mi-aş fi dorit o medalie de aur la JO de la Montreal şi, în general, mi-aş fi dorit ca toate medaliile mele olimpice şi mondiale, cucerite ca sportiv, să fi fost de aur.
Sunt un optimist incurabil şi cred că, dacă vrei, poţi, cred în a doua şansă, cred în întâlnirile de destin, cred că, uneori, norocul este stăpânul realizărilor noastre.
La început de an de viaţă, pe lângă sănătate, îmi doresc «o ţară ca afară», în care valorile autentice, umane şi spirituale, tradiţiile, istoria şi viitorul copiilor noştri să fie respectate şi preţuite.”
