Astăzi e ziua ta: Laurenţiu Cazan

Mi-aduc aminte de cea dintai aparitie a sa pe micile ecrane. Doar el si pianul la care canta "Hai, uita tristetea!". Su­ccesul sau a fost unul fulminant, numele lui era pe toate buzele, iar fe­tele se topeau pur si simplu la ve­derea lui. E greu sa-ti imaginezi ca acest lucru se intampla pe vremea co­­munismului, dar pot depune mar­turie oricand. Muzician si interpret, Lau­rentiu Cazan a fost adoptat destul de repede in elita muzicala europea­na si internationala, numele sau figu­rand in topul ma­rilor ar­tisti. Compozitiile sale au im­pre­si­o­nat publicul si critica de specialita­te prin subtila stiinta de a imbina cuceririle modernismului muzical cu te­mele traditionale, profund ro­ma­nesti, pe care le-a redescoperit si le-a recreat intr-o maniera atat de per­so­nala. Laurentiu Cazan si-a sar­ba­torit ieri ziua de nastere. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".

Mi-este dor de Romania mea ca patrie!
"Anul acesta este prima data cand am fost invitat sa cant colinde in Romania. Am fost la Buzau, impreuna cu Oana Sarbu, si am cantat colinde. Un generator de asemenea co­linde, cum este poporul roman, nu merita sa fie trist. Majoritatea colindelor acestea frumoase, romanesti, pe care nu se stie cine le-a compus. Cum sa nu fii impresionat cand vezi ca acest popor este generator de un folclor atat de variat, o spun si ca specialist intr-un fel, dar si ca un iubitor de frumos. Cand eram copil urma­ream concertele de muzica populara si stiam ce se intampla cu folclorul nostru prin lume. Am fost si martor la asa ceva, la un festival in Olanda, in Doorn. Din peste 200 de tari, Romania a iesit pe locul I. Este suficient sa privesti portul nostru popular, iile noastre. Eram la Alba-Iulia, la un concert si am vazut niste ii la cativa copii impecabile. I-am intrebat de unde le au si mi-au spus ca de la strabunica. Deci purtau costume care aveau peste 100 de ani. Daca Romania este in stare sa genereze asemenea valori inestimabile cum sa nu ti se para ca Dumnezeu este generos cu noi, ca popor. Nu mai vorbesc de Eminescu, de George Enescu, lumea stiintifica. Un alt exemplu sunt co­piii, in mod special fitefan Atirgo­vi­toae de la Iasi, care a luat un premiu in Italia, in tara unde romanii sunt cel mai prost vazuti. Ne fac cinste copii frumosi ca niste ingeri, destepti, care vorbesc frumos la varsta lor. Au rupt in mii de bucati inimile italienilor, este incredibil. Ne demonstreaza niste copii ca in tara asta atat de napastuita si de intunecata, dupa 20 de ani de asa-zisa democratie, totusi este lumina lui Dumnezeu in ei. De Sarbatori exista lumina lui Dumnezeu in noi. Trebuie sa avem curajul si sa credem ca asa este. Am ajuns sa nu mai credem nici asta. Dumnezeu nu face rating. Poate fi un titlu de articol, dar directia pe care omul la un moment dat se va indrepta este tot catre Dumnezeu, mai devreme sau mai tarziu. Auzeam mereu la postul de radio Europa libera, inainte de ’89, ca «secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc», cum a spus André Malraux. Da, pentru ca la un moment dat drumul se ingusteaza atat de tare incat vom fi nevoiti, daca nu cumva deja am facut-o, sa alegem intre rau si bine. Traim inca un soi de lux de a oscila. La un moment dat nu vom mai avea loc de intors. Poate de Sarbatorile acestea, Dumnezeu va face rating. Chiar daca nu esti foarte credincios iti place sa auzi de la ci­neva un gand bun, Craciun fericit!, te bucuri cand auzi acest lucru.

Ma doare ca firme importante au confiscat culorile simbolice ale Craciunului de ceva vreme, e pacat. De asemenea, cred ca ar trebui ca de 1 Decembrie sa vedem mai multe steaguri. Nu este o zi doar de chefuit. Poti face asta cand vrei. Ci sa sar­batorim Ziua Nationala in ideea de a ne recapata identitatea, despre asta este vorba in final. Orice am spune despre Romania de bine sau de rau, oamenii si-au pierdut identitatea, mai ales pentru ca nu mai traiesc acel sentiment de patriotism. Mi-este dor de Romania mea ca patrie! Suna desuet pentru unii. Nu mai este modern sa-l lauzi nici pe Dumnezeu. Modern este sa calci totul in picioare. Tot ce deriva din dumnezeiesc – artisti, oameni de stiinta, copii – este calcat in picioare. Da, mi-este dor de Romania ca patrie. Nu ma gandesc aici la comunism. Cum se face ca foarte multi romani se gandesc cu nostalgie la multe lucruri din perioada comunista? Pentru ca asteptarile au fost infinite in perioada de dupa revolutie. Noi am fi vrut sa fie mult mai bine. Poporul nostru are o lumina in ciuda faptului ca se desacralizeaza multe astazi. Omul nu va avea de ales in urmatoarea perioada, Dumnezeu i se va revela. Hai sa ne colindam unii pe altii, poate astfel devenim mai buni!"