Astăzi e ziua ta, Leluţ Vasilescu

“N-a fost concert în afara ţării la care să nu avem prins drapelul românesc între amplificatoare”
Am primit de la România asta tot, dar am şi dat

Nu agreează minciuna şi făţărnicia. Iubeşte sinceritatea, oamenii care se ţin de cuvânt, care sunt muncitori, care ştiu ce vor să facă în viaţă, care îşi urmăresc ţelul. Leluţ Vasilescu, toboşarul trupei Compact, nu şi-a pierdut niciodată, de la debut până astăzi, bucuria de a cânta. Leluţ Vasilescu face parte din din categoria oamenilor calzi, oameni a căror veselie te pătrunde până la oase şi te copleşeşte. Nu poţi să nu îl admiri pe acest artist, care, în ciuda loviturilor pe care le-a primit în viaţă, continuă să răspândească bună dispoziţie şi lumina sufletului său. Leluţ Vasilescu împlineşte duminică, 22 decembrie, 58 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“Evenimente extraordinare au fost mai multe, dar eu sunt bucuros că, unul la mână, suntem toţi sănătoşi, ceea ce este minunat, pentru dacă suntem sănătoşi putem să ne realizăm proiectele pe care le avem. Doi la mână, ne-am apucat de un disc nou-nouţ, deja am terminat un CD, masterizat, cu tot ce trebuie, în câteva zile îi dăm drumul pe tot ce înseamnă posturi. Melodia care se numeşte «Zâmbetul din ochii tăi» e deja cunoscută şi îndrăgită. Noi o cântăm deja live de trei, patru luni. A fost imediat îndrăgită de cei care iubesc stilul Compact, pe care îl ştie toată lumea. Acesta este proiectul cel mai important, că lucrăm la un disc nou. Şi mai avem un proiect pentru anul care vine, avem nişte prieteni care vor să ne ajute să facem un turneu în ţară, 10 sau 15 oraşe, cu promovarea discului nou, concert cu piese vechi şi noi. Sunt foarte bucuros că putem face asta, pentru că vezi ce se întâmplă astăzi în România, de la viaţa politică până la viaţa socială, e înspre rău. Sunt puţine concerte pentru că nu sunt bani. Acolo unde nu sunt bani nu sunt nici concerte. Lumea degeaba te iubeşte că nu are cum să te plătească. Eu mulţumesc lui Dumnezeu că avem concerte, suntem pe linia de plutire. Se putea întâmpla ca nici noi să nu ne găsim cadenţa, aidoma altora, sau să nu avem concerte, dar suntem vegheaţi şi de aceea sunt bucuros.

Ca să fii un prieten bun trebuie să ai o minte deschisă, un suflet cu auricule şi ventricule larg deschise înspre oamenii cinstiţi, oamenii de treabă, oamenii adevăraţi şi atunci vei avea şi din partea lor ceea ce tu le dai. Iar eu, ştii bine, sunt prieten cu foarte multă lume. Am prieteni de la grădiniţă. De când fac meseria asta am mii de prieteni, pentru mine tot ce înseamnă România asta e, prieten. Dacă tu eşti deschis şi răspunzi cu aceeaşi monedă unei persoane cu care stai de vorbă şi care îţi doreşte binele este imposibil să nu rămâi măcar amic, dacă nu chiar prieten cu ea. În societatea în care trăim astăzi nu prea se mai pune problema asta, a prieteniei. Eu sunt din Câmpia Turzii şi tata mai trăieşte, are 84 de ani, şi la noi pe stradă toţi vecinii erau prieteni, ca fraţii între ei, iar sâmbăta şi duminica veneau la o clacă, unii la alţii, stăteau de vorbă, făceau tot felul de chestii, făceau o plăcintă, beau ceva vin, jucau cărţi, aducea unul câte ceva. Era o prietenie adevărată între oameni şi taică-miu îmi spune că tânjeşte după acele vremuri, pentru că de cel puţin 15-20 de ani nu se mai întâmplă chestia asta, din păcate. Se deteriorează societatea. După părerea mea omenirea se află într-un mare impas. În toate domeniile sunt unii diletanţi care fac de ruşine tagma lor. Sigur că doare ce se întâmplă. Hai să-ţi dau un exemplu! Am fost la Craiova, era mare scris acolo, concert Compact. Vine una dintre colegele tale de breaslă şi îmi spune: «Pot să vă pun, domnul Vasilescu, o întrebare?» «Sigur, draga mea! De aceea sunt aici! » Şi auzi ce mă întreabă: «Cu ce ocazie în Craiova?» I-am spus: «M-o trimis mama că există nişte papiote de aţă roşie şi albastră şi la noi, la Cluj, nu sunt. Şi am venit până la Craiova să le cumpăr, îmi face un pulover».

Am avut concerte anul trecut în Canada, dar n-a fost concert la care să nu avem prins drapelul românesc între amplificatoare. Ştii ce înseamnă România pentru mine, pentru formaţia Compact? Înseamnă totul. Un loc sfinţit de Dumnezeu care ne-a ajutat să fim unde suntem, de ne iubeşte şi ne aplaudă o ţară întreagă. Am cântat pe 1 Decembrie în Austria, de Ziua Naţională a României şi a zis cineva acolo: «De ziua românilor, un argument al brandului de ţară se numeşte grupul Compact!» Ce să mai zic despre România? Mie mi-a dat totul. M-am născut aici, am avut ocazia să rămân în străinătate, dar nu, ţara asta mi-a oferit tot ce am avut nevoie, aici am familie, nevastă, copil. Îmi iubesc ţara, familia şi prietenii. Am primit de la ţara asta tot. Am şi dat. Vorbesc mereu despre ţara mea. Nu ne este ruşine că suntem români! Am cântat la Chicago, au venit 5000 de români să ne vadă, de la prima notă, de la primul vers toţi românii au început să cânte cu noi şi să plângă cel puţin treisferturi dintre ei. Le era dor de ţara asta din care au plecat, chit că au fripturi de XXL pe masă. România e tot România pentru ăla care s-o născut aici! Astea-s vremurile, dar noi suntem artişti şi speranţa la noi e mai mare ca la oamenii normali, dar sperăm şi vină binele şi la noi. Aici ne-am născut, mergem înainte!”