Astăzi e ziua ta, Maia Morgenstern

Spectacolul de teatru este pentru cei care vin sa il vada o calatorie in fiinta lumii, o incercare de a patrunde ce e grav si profund in om. Maia Morgenstern este fabuloasa prin universul sau launtric. Cu ea pe scena aceasta devine un spatiu important, miraculos. Daruirea de sine si entuziasmul sunt molipsitoare. Raspandeste adevar, emotie, luciditate si mai ales un anume farmec ce mai mult ca sigur ii va purta numele. A primit o stea pe Aleea Celebritatilor chiar de ziua ei si arta actritei sta nu numai in intruchiparile diferite, care-i cer un efort de transformare, ci mai ales prin tulburarea pe care ne-o produce datorita aurei de mister ce-o inconjoara. Maia Morgenstern implineste astazi 50 de ani. Jurnalul National ii ureaza “La multi ani!'

Maia Morgenstern ne-a rugat sa-i mai lasam o zi ca sa respire, abia ce se incheiase un destin, abia ce se rosteau vorbe de incurajare, abia ce tacerea devenise dureroasa... si am consimtit intelegand durerea. “Da, asa este viata si astfel de evenimente dau exact masura lucrurilor importante si serioase, definitive. Anul care a trecut a fost un an extrem de intens, sub toate aspectele. Au fost niste pierderi cumplite... l-am pierdut pe tata. Odata in plus acest eveniment, sigur, in timp, nu dintr-odata, m-a facut sa-mi regandesc, sa-mi reconsider, sa-mi reevaluez viata, existenta, ceea ce am mostenit de la ei, de la parintii mei... Anul care a trecut a fost intens sub aspectul lucrului, in teatru, in film. La sfarsitul anului 2011 unul dintre evenimentele importante a fost premiera spectacolului «Maitreyi», apoi ma gandesc la «Profesiunea doamnei Warren», la «Vizita batranei doamne», la filmul «Domnisoara Christina» in regia lui Alex Maftei, proiect care mi-a prilejuit o bucurie, o satisfactie, o intalnire cu un foarte tanar regizor cu foarte mult umor, de o profunzime si de o sinceritate cu sine si cu lucrul sau ce o data in plus te fac sa-ti reconsideri atitudinea si chiar sa fii recunoscator destinului pentru astfel de intalniri.

Ma gandesc apoi la premiera de la Odeon, «Cand Isadora dansa», reintalnirea cu Razvan Mazilu, spectacol teribil de controversat. Mie mi-aduce foarte multa bucurie... prin faptul ca este asa. O meditatie asupra conditiei artistului apus, un artist care a avut curajul sa revolutioneze lumea dansului.

Zambesc, multe ma fac sa zambesc. Discrepanta dintre aparenta si esenta, esenta comicului pana la urma... Nu e prima oara cand il am ca pertener de scena pe fiul meu. Am jucat impreuna in «Domnisoara Christina», in «Profesiunea doamnei Warren» de la Teatrul Mic. Atunci cand lucrezi cu tineri actori e minunat. Cand spun lucrezi ma gandesc la foarte multe intalniri, la spectacolele pe care le vad in diverse formule, interesante, care au un mod de a privi viata, teatrul, arta inedit, proaspat, viu, care ma deconecteaza si ma inspira. Ma feresc de definitii. Viata este cea care imi contrazice tot timpul definitiile!"