Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este o fiinţă mult prea sensibilă pentru epoca în care trăieşte. “Totdeauna m-am gândit că ar fi trebuit să mă nasc într-un alt secol, în care sensibilitatea mea ar avea preţ. (…) Noroc însă că mi-am dat seama la timp şi mi-am transformat sensibilitatea în armă. Am devenit puternică, luptând în fiecare zi cu mine însămi, cu limitele şi cu ignoranţa mea şi a celor din jur”. Maria Gheorghiu, “DE 20 de ani OM BUN”, aşa cum şi-a intitulat albumul aniversar, lansat de curând, împlineşte astăzi 50 de ani. La mulţi ani!
“Totul se rezumă la puterea de a mai putea iubi după ce viaţa ţi-a tras-o de atâtea ori”
“50 de ani? Doar în buletin! Mă simt mai tânără ca niciodată. Am fluturi în stomac. IUBESC!!! Am scris cel mai frumos cântec şi abia aştept ziua în care să vi-l pot dărui. FLUTURII mei sunt pregătiţi să înfrunte lumea! Totul se rezumă la puterea de a mai putea iubi după ce viaţa ţi-a tras-o de atâtea ori. Acum e timpul să-i arăt că am curajul să mă detaşez de balast şi să privesc totul cu bucuria unui nou început. Nu vă ascund faptul că mă sperie puţin cifra, dar asta doar pentru că mă obligă să împlinesc tot ce am amânat până acum, cu aceeaşi credinţă că pot, că stă scris în destinul meu să mă împlinesc prin cântec. Norocul este cel care a reuşit să-mi deschidă doar câteva dintre uşile la care am bătut. Dar nu ştiu ce-aş fi făcut dacă nu aş fi avut de partea mea voinţa de a-mi demonstra că sunt capabilă să înmulţesc talentul primit la naştere, dar şi încăpăţânarea de a păstra calea aleasă, indiferent de piedicile apărute. În viaţă însă nu mi-a fost cel mai bun tovarăş de drum. Mi-a întors spatele în situaţii în care ar fi trebuit să fie singurul meu aliat, când plecând spre Capitală, înarmată doar cu chitara, cărând o valiză grea, plină de deziluzii şi trădări, am sperat că mă va ajuta să deschid uşa potrivită… Tot ce am realizat în viaţă a fost strâns legat de propria-mi determinare şi mai puţin de noroc. Trăiesc zi de zi în armonie cu tot ce mă înconjoară, având convingerea fermă că TOTUL ESTE MIRACOL, iar miracolul cel mai mare rămâne viaţa şi în cazul meu se numeşte Maria Cassandra, fiica mea, cea care îmi întăreşte convingerea că am motive să mă simt împlinită. Prin ea, pot să gândesc viaţa în continuitatea ei şi pot să mă detaşez mai uşor de toate angoasele existenţiale. În parcursul meu de până acum am făcut atât de multe greşeli încât ar trebui să spun că nebuniile mele inspirate au fost puţine: şi totuşi, unele dintre ele au pus bazele artistului Maria Gheorghiu de astăzi. Eu cred că Dumnezeu îi iubeşte pe cei care au curajul să se ia la trântă cu obstacolele, pe cei care speră că pot schimba ceva în destinul lor, pe cei care au curajul să ia totul de la zero, netemându-se de consecinţe. Am avut câteva episoade în care am lăsat totul în urmă, am luat totul de la zero şi astăzi am putere să spun că aşa trebuia să fie. Am avut o copilărie mai puţin fericită, din care am rămas cu stigmatul familiei mutilate, urmată de o căsătorie timpurie la fel de mutilată, păstrând doar gustul amar al neîmplinirii şi sperând că într-o zi, roata se va întoarce şi că voi reuşi să mă aşez, să am casa, familia şi memoria sărbătorilor în propriul meu calendar. Momentul decisiv a fost acela când, în anul 2000, am luat hotărârea să las în urmă trecutul. Reşiţa natală cu amintirile ei sângerinde şi să aleg Bucureştiul, care încă nu era pregătit să mă adopte. Au urmat alţi ani în care mi-a trebuit o voinţă de fier să mă pot convinge că am făcut pasul corect: au urmat alte deziluzii, dar şi o voinţă întărită de a deveni O VOCE (la radio, la tv sau pe scenă). O voce capabilă să atragă atenţia pentru ca, în final să fie ascultată. Am neglijat-o pe femeia şi mama din mine pentru a-i face loc Mariei Gheorghiu. Scump de tot a fost preţul!!! Probabil, dacă toate celelalte ar fi fost împlinite, nu aş mai fi avut cântecul. Totul se plăteşte şi în cazul meu, monedă de schimb pentru cântec, a fost viaţa personală. Totul e însă în trecutul care nu mai doare: s-a transformat în experienţă de viaţă, îl privesc cu detaşare. Acum, e momentul unui bilanţ pozitiv: Sunt
