“ASTĂZI E ZIUA TA...” - Marian Voicu

“Ne lipsesc mizele mari...”
S-a remarcat în special în televiziune, dedicându-şi mult timp unor emisiuni de succes în cadrul postului public. De curând s-a alăturat echipei Europa FM în calitate de realizator şi moderator al emisiunii “Interviurile Europa FM”. Marian Voicu împlineşte astăzi 40 de ani.

“Ne lipsesc mizele mari...”
S-a remarcat în special în televiziune, dedicându-şi mult timp unor emisiuni de succes în cadrul postului public. De curând s-a alăturat echipei Europa FM în calitate de realizator şi moderator al emisiunii “Interviurile Europa FM”. Marian Voicu împlineşte astăzi 40 de ani.

Jurnalistul al cărui motto este “Mai bine să-ţi fie rău decât să-ţi pară rău” a realizat o serie de şase documentare numită “Românii din Siberia”, a continuat cu reportaje din Sudan, Croaţia, Finlanda, Franţa, Marea Britanie, Irlanda, Canada, Japonia, Mauritania, Maroc, Senegal.

A obţinut numeroase premii, printre ele numărându-se Premiul pentru talk-show, decernat de către Clubul Român de Presă, în 2006, Premiul Jean Louis Calderon pentru seria de documentare Românii din Siberia, Premiul APTR în 2003, Premiul pentru curaj şi conduită jurnalistică - Televest în 2001 şi Premiul pentru reportaj-anchetă Televest în 2000.

“Când alţii trăiesc bucuria mustului şi vinul începe să prindă robusteţe, noi fierbem la începutul unui nou sezon de televiziune. În «mustăria» noastră (am voie să fac autopromo?) reluăm «Atunci şi Acum», pe TVR1 (marţi, 18.10), «Articolul 7» la TVR Internaţional (marţi, 22.00) şi o emisiune nouă, «Cultura Fierbinte», la TVR Cultural (luni, 20.00). Mai am bucuria să vă invit să ascultaţi zilnic Interviurile Europa FM, de la 18.30. Nu sunt workaholic. Încerc să urmez sfatul unor oameni mai deştepţi ca mine, de a sta în loc din când în când, de a te reevalua şi de a (mai) scăpa din şirul obligaţiilor cotidiene. La urma urmei, cât timp poţi fugi de tine însuţi? Mai ales că am câteodată senzaţia că, deşi jurnalismul e cea mai frumoasă meserie de pe lume (o fi şi cea mai veche?), facem aceleaşi eforturi cotidiene de a capta bunăvoinţa publicului ca şi fetele din vitrinele Amsterdamului. De fapt cine este în vitrină? Elodia sau noi?

Dincolo de rutina senzaţionalului (în România publicul a văzut tot ce poate fi imaginat, ce plictiseală trebuie să fie în presa elveţiană!...) ne lipsesc mizele mari. Scuzabil însă, atât timp cât oamenii care ne conduc destinele joacă pe mize mici. Ne lipsesc proiectele naţionale (scuze pentru cuvântul naţional, ştiu că deranjează într-o Europă din ce în ce mai corectă politic). Şi nu cred că solidaritatea care ne lipseşte poate fi furnizată de meciurile de fotbal ale naţionalei. În mod ciudat, Autostrada a devenit pentru noi un Proiect Naţional...

Împlinesc o vârstă la care pot spune că mă bucur că voi asista la momentul Unirii Basarabiei cu România... Să ciocnim pentru asta! (cine vrea must, cu must, cine vrea şampanie, şampanie să fie). Hai, România!”