Astăzi e ziua ta: Mariana Mihuţ

Oricat de mare ar fi pretul pe care un actor il plateste, bucuria e inzecita. Efortul, chinul se uita repede. Un rol este un copil ce vine pe lume in aceleasi dureri ale nasterii. In fond este ratiunea de a fi a oricarui actor. In fiecare spectacol da tot ce are mai bun si se straduieste sa nu dezama­geasca pe nimeni. Dintotdeauna m-a fascinat forta cu care si-a dus fiecare personaj pana la capat. O forta egala cu a unei furtuni ce rupe tot in calea ei. Dar marea sa calitate este ca revine pe unde a trecut si vindeca asa cum nu am vazut pe nimeni in stare sa o faca. Mariana Mihut nu a jucat niciodata un rol impus de cineva sau de imprejurari. Daca nu i-a placut nu l-a jucat. Pentru ca si-a sarbatorit ieri ziua de nastere, Jurnalul National ii ureaza 'La multi ani!'.

E greu sa cuprinzi in cuvinte ge­nerozitatea, talentul si daruirea Ma­rianei Mihut. Vocea sa te invaluie ca-ntr-o mantie prin care raul nu poate patrunde si te simti protejat pentru totdeauna. Cu toate acestea, ramane modesta si spune: 'Importante pentru mine raman familia si profesia, pentru ca alte preocupari nu am si nici nu ma intereseaza. Multumesc lui Dumnezeu ca ai mei sunt sanatosi, cat de cat, noi suntem sanatosi si, din fericire, putem munci, si asta este o imensa satisfactie pentru noi! Pentru mine este absolut vital sa pot munci si acum parca mai cu drag si parca mai cu pofta de joc. Am si avut parte de un rol minunat din «Ingro­pati-ma pe dupa plinta», la Teatrul Bulandra. Asta a fost o foarte mare bucurie pentru mine. Dupa aceea ma bucur de nepotul nostru si de copiii nostri. Ma bucur de mama mea, care in curand o sa implineasca 90 de ani. Asta fac. Muncesc si ma bucur pe cat pot de lucrurile bune bune care se mai intampla in jur. Am avut parte de parteneri minunati, ma gandesc la Gigi Dinica, unul dintre marii parteneri si preferatii mei. Am jucat mult impreuna, am fost in turnee impreuna si stiu ce om mi­nunat si ce partener extraordinar era. Si nu numai el. Am avut parte de oameni minunati in jurul meu. Mai ales in profesia aceasta nu poti sa traiesti de unul singur. Trebuie sa comunici cu cei de langa tine, iar eu, slava Domnului, am avut cu cine comunica. Sunt foarte trista si ma doare sufletul din cauza lui Liviu (Ciulei) si o sa-i simtim cu totii lipsa. Cultura este cea care ne va salva. Nu o sa ramana bordurile dupa noi, nu o sa ramana autostrazile dupa noi. Va ramane cultura acestui popor, nu altceva. Nici masinile, ele se strica, se degradeaza, doar cultura poate sustine un popor. Cultura ne poate da puterea sa luptam mai departe.

Toti marii maestri pe care i-am vazut jucand, toti mi-au fost modele. Intr-un fel sau altul n-am putut trece pe langa cineva fara sa nu iau ceva de la fiecare. Daca sunt acum ceea ce sunt li se datoreaza. Am avut de la cine invata, am avut cu cine munci, am avut mari exemple langa mine. Este adevarat. Degeaba vrei sa spui unor tineri, talentati, teribil de ta­len­tati, ca poate calea pe care o apuca acum nu e cea mai buna daca acestia nu au timp sa te asculte sau nu au urechi de auzit. Fiecare isi are mo­delul pe care il merita. Mi s-a propus sa predau, dar nu cred ca pot face in acelasi timp si una, si alta. Cred ca amandoua sunt niste profesii care te acapareaza total. Nu as putea sa fac lucrurile superficial sau la jumatate. M-as implica total. Daca as lua un tanar l-as lua cu viata sa cu tot.

Imi do­resc sa fim sanatosi, cat mai multi dintre noi, sa putem sa rezistam. Cei care dintre noi mai sunt. Sunt absolut fascinata de maestrul Radu Beligan sau de maestrul Ion Lucian. Sunt mari exemple pentru fiecare dintre noi, chiar si la varsta aceasta pe care o am eu acum. Mari profesori si mari exem­ple. Sunt feri­cita ca Olga Tu­dora­che mai joaca si a fost la mine la spectacol. Faptul ca Olga Tudora­che sau domnul Radu Beligan au ve­nit la spectacolul meu, pentru mine a insemnat un imens dar. Un cadou mi­nunat pe care mi l-au facut amandoi.'