"Astăzi e ziua ta...": Marieta Ilcu

Marieta Ilcu, director executiv al Direcţiei pentru sport Hunedoara, împlineşte astăzi 46 de ani.

Sportul este activitatea în care se regăseşte. În sport, dar şi în viaţă, principiul său este numai locul unu şi niciodată locul doi. Nu suportă nici pe stradă să fie a doua. Marieta Ilcu, director executiv al Direcţiei pentru sport Hunedoara, împlineşte astăzi 46 de ani.
"De la începutul carierei mele, sportul românesc s-a schimbat la fel de mult ca şi societatea românească, pentru că inevitabil lumea evoluează. Erau altele condiţiile, motivaţiile, antrenorii. Acum este cu totul şi cu totul altceva. Fac parte dintr-o familie numeroasă, sunt al şaptelea copil. Numărul 7 a fost numărul meu norocos, cel care m-a urmărit toată viaţa. Am fost educată de-acasă cu ordine, disciplină şi rigoare. Trei principii foarte importante atât în viaţă, cât şi în sport. Astfel educată mi-am făcut foarte conştiincios treaba, poate mai mult decât ar fi trebuit. Nu am făcut rabat de la nimic şi asta cu un sacrificiu aproape total. Poate că acestea sunt cele mai importante calităţi ale mele. Cu o pregătire extrem de meticuloasă am ajuns să fac performanţă. Pentru a avea succes în sport îţi trebuie voinţă şi chemare. La noi, antrenorul este locomotiva care trage sportivul. Lucrurile ar trebui să fie exact invers. Sportivul să-şi dorească să tragă şi de antrenor şi de el ca să realizeze performanţă. Sunt necesare calităţile motrice, talentul, dar ele contează mai puţin decât voinţa.
Am avut momente de cumpănă.
Într-un timp, medicina românească nu era atât de avansată. Eu purtând ochelari, s-a pus problema că nu primesc avizul, că fac sport pe semnătură. Mă pregătisem, îmi doream să concurez şi chiar am concurat cu riscul că se întâmplă ceva. Într-o perioadă de lungă pregătire au fost multe piedici, multe impedimente, dar au trecut. Acum, când îmi amintesc de ele, realizez că făceau parte din joc. Niciodată nu m-am gândit să renunţ la sportul de performanţă pe care l-am practicat 11 ani. Am obţinut zece medalii la campionatele mondiale şi europene. Sunt cele mai valoroase trofee ale mele pe lângă alte sute, mii de participări în alte competiţii de toate nivelurile. Nu am avut nici un gând de a mă retrage. Sportul de înaltă performanţă a fost obiectivul numărul unu. Pe lângă asta, am vrut să termin facultatea, să fac masterul, să citesc, să fiu foarte informată. Să fiu în stare să susţin un subiect de conversaţie oriunde, pentru că am avut întotdeauna oroare de penibil şi de mediocritate.
Sunt foarte dezamăgită de tot ceea ce se întâmplă în jurul meu. Muncim de dimineaţă până seară pentru a realiza ce ne dorim, dar cu foarte multe eforturi şi fără a avea certitudinea că lucrurile merg într-o direcţie bună. Îmi doresc ca lucrurile să meargă mai bine în sistemul românesc de educaţie fizică şi sport. Avem nevoie de schimbări şi asta stă în puterea noastră."