Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cand era prin clasa a VI-a s-a gandit ca ar putea fi bucatar, militian, si chiar si-a intrebat mama la ce facultate trebuie sa dea ca sa iasa ministru. Dar tot atunci i s-a lipit de suflet teatrul. O forma de rezistenta la imbecilitate, la prostie, la lipsa de cultura si civilizatie, teatrul reprezinta o gura de aer curat. De la primul rol a castigat la Festivalul de Film de la Costinesti premiul pentru Cea mai buna interpretare intr-un rol secundar pentru filmul 'Undeva in Est', regizat de Nicolae Margineanu. Nu e la indemana oricui. Mereu altul, surprinzator de fiecare data, actorul Marius Stanescu este preocupat de subtil si de uneori greu vizibilul dezacord dintre aparenta si fapta, dintre banalitate si ideal, despre ceea ce crezi si ceea ce afirmi. 'Nu ai voie sa minti pe nimeni, cu atat mai mult propriul copil, chiar atunci cand apar intrebari despre viata, despre moarte', spunea Marius Stanescu intr-un interviu, si vorbele sale raman adanc intiparite in mintea si sufletul tau, pentru ca sunt adevar, si adevarul doare uneori, dar sta in picioare, drept, de fiecare data. Casatorit cu pictorita Oana Stanescu si mandrul tata al lui Stefan, Marius Stanescu implineste astazi 46 de ani. Jurnalul National ii ureaza 'La multi ani!'.
'De cand tin minte, teatrul era deja lipit de sufletul meu. Prin clasa a VI-a eram deja hotarat sa traiesc meseria asta'
'Neavand notiunea timpului, nici nu stiu ce inseamna un an. Cate se intampla intr-un an!!! Nu prea tin minte ce si cum exact. Am fost destule, nu le pot localiza in locul si data cutare. Dar a fost important ca am facut un spectacol la Metropolis, ca am continuat sa joc la Odeon, ca am reluat o piesa draga mie, «Peer Gynt», la Braila. Am inceput niste repetitii cu Dragos Galgotiu la Odeon acum. Cam din acestea s-au intamplat in anul despre care vorbim.
Nu stiu, tot aud ca lumea s-a reintors la teatru. Niciodata, din punctul meu de vedere, dar si al Teatrului Odeon nu am simtit o retragere a publicului intr-o anumita perioada. Au fost mereu sali pline. Prezenta publicului este permanenta si a fost intotdeauna asa. Nu simt ca a lipsit vreodata. Spectatorul de teatru este obisnuit cu gestul de a veni sa vada spectacolul de teatru, intotdeauna a fost prezent, poate ca vin in numar mare cei care nu au mai venit pana acum.
Nu am timp sa bag in seama multe. Nu ma intereseaza nici politica, nici alte chestii, pentru ca m-ar deruta de la ceea ce am de facut. Totul este o mascarada. Nu urmaresc agresivitatea aceasta din media. E destul sa butonez si trec mai departe. Important este sa-ti pastrezi credinta in Dumnezeu, demnitatea si sa stii bine ce ai de facut pentru ca sufletul si inima ta sa nu fie afectate de grozaviile acestea care se intampla in tara noastra usor defecta.
Eu am sentimentul acesta ca am terminat ieri institutul si imi dau seama ca au trecut 20 de ani de atunci. Nu am notiunea timpului. Toate s-au intamplat ieri. Sunt multe lucruri de care mi-aduc aminte cu placere din scoala. Sunt multe sfaturi. Acolo am invatat multe de la profesorul meu, Alexandru Repan. Dar daca ma intreaba cineva ce m-a invatat nu pot sa spun decat atat: «Tot». Ne spunea in anul I: «Eu nu am ce sa va invat decat ce stiu eu despre meseria asta si ea se invata joi. Important este sa fii prezent joia aceea». Am lucrat enorm in scoala, ceea ce a fost foarte bine. Aveam lectii teoretice pana la ora 14:00, apoi de la 16:00 repetam pana la 3 dimineata. Asa au trecut anii de scoala. Aveam sansa sa fim putini. Am fost opt, dar dupa Revolutie au mai venit cate doi in fiecare clasa. Aveam timp sa lucram, chiar si cu colegii de la regie. Asta faceam.
De ziua mea nu cred ca am treaba. O voi sarbatori cum se nimereste. Nu-mi planific neaparat, depinde de ce prieteni ma suna, pe unde suntem, cum ne intalnim. O las sa curga firesc si normal. De obicei zilele mele de nastere se intamplau asa, vreo 45 -50 de oameni ne vedeam la un restaurant. Acum s-au mai rarit oamenii... Sunt mai ocupati. Sper sa ne vedem si anul acesta.De cand tin eu minte, teatrul era deja lipit de sufletul meu. Prin clasa a VI-a eram deja hotarat sa traiesc meseria asta. Nu stiam daca sunt in stare, dar apoi am aflat ca se pare ca sunt in stare... Demult... De ieri...'
