Astăzi e ziua ta... Matei Vişniec!

"Viaţa mea este o linie continuă..." Sunt mai bine de 40 de ani de când literatura l-a înşfăcat sub aripa ei şi nu i-a mai dat drumul. A început cu poezia, a continuat cu proze scurte, apoi cu teatru şi proză. Matei Vişniec împlineşte astăzi 54 de ani. La mulţi ani!

"Nu ştiu prea bine de ce, dar eu... îmi iubesc ziua de naştere. O zi bine plasată la începutul anului, ceea ce îmi dă un oarecare elan. Altfel spus, nu-mi permit să mă gândesc prea mult la... trecerea timpului, în ianuarie sunt atât de multe lucruri de făcut pentru că de fapt este luna când îţi construieşti anul în curs...

Cum începe acest an al meu? Cu o piesă la Paris în februarie şi cu alta la Budapesta în martie. Ştiu deja că voi avea o piesă la Festivalul de la Avignon în iulie şi că îmi vor apărea două culegeri noi de teatru în limba franceză, una la editura Lansman şi alta la Espace d'un Instant (aceasta din urmă este o editură efectiv deosebită în spaţiul francofon: publică numai piese din Europa de răsărit, Balcani şi Caucaz). Mai ştiu că trebuie să-mi apară la Editura Polirom o carte mai specială, care să mă reprezinte ca... jurnalist (pentru că iată, am în spate 20 de ani de carieră de jurnalist de radio, un an la BBC şi 19 ani la RFI). Voi continua colaborarea cu colegul meu de generaţie Călin Vlasie, dar de data aceasta publicăm împreună o antologie de teatru contemporan francez... Şi mai aştept, bineînţeles, festivalul de teatru de la Sibiu în iunie, unde sunt nelipsit de vreo 10 ani... Anul se «construieşte» repede, după cum vedeţi. Îmi amintesc de o frază spusă de un şef de stat francez: e îngrozitor, spunea el, vii la 1 ianuarie la birou şi descoperi că agenda ta e plină până la sfârşitul anului. Noroc că nu sunt şef de stat şi nici om politic, aşa că pe agenda mea mai figurează şi timp liber pentru reflecţie, plimbări, improvizaţii... De fapt, cu cât înaintez mai mult în vârstă cu atât mi se pare mai preţios timpul pe care încă nu l-ai acordat nimănui, şi cu care faci ce vrei în ziua respectivă..."

VIAŢA MERITĂ DEDICATĂ SCRISULUI
"S-a schimbat ceva în mine, în sufletul meu, la vârsta de 54 de ani? Mai nimic. De fapt, nimic. Am impresia că de pe la vârsta de 10 ani, când am descoperit literatura, viaţa mea este o linie continuă. Viaţa mea este de fapt literatura. Nimic nu mi-a zdruncinat nici energiile şi nici convingerea că o viaţă merită dedicată scrisului, ficţiunii, poeziei, cuvântului... Întrebarea pe care mi-o pun acum este doar legată de... numărul de piese sau de cărţi pe care le mai am în mine şi de care nu ştiu nimic, care se vor cere scrise...

Tocmai am terminat o nouă piesă, bineînţeles. O piesă scrisă la cererea unui teatru din Franţa, o instituţie prestigioasă, Teatrul Naţional din Bretania. Este o piesă în care abordez o temă nouă, cea a informaţiei care ne asediază, a imaginii care ne spală creierul, a omului care, fiind suprainformat, este şi paralizat din această cauză. Pentru fiecare dintre noi ştirile prezentate la televizor au devenit un fel de drog, ne uităm la mizeria lumii, dar apoi uităm imediat de mizeria lumii. Personajul meu este un jurnalist care descoperă într-o bună zi că suferă de o boală nouă (care treptat îi atinge şi pe alţii): începe să vomite în direct când prezintă ştirile legate de ceea ce fac oamenii pe această planetă."