"Astăzi e ziua ta..." - Melania Medeleanu

"Nu ştiu cum se trăieşte fără televiziune"
Melania Medeleanu împlineşte mîine 30 de ani. La mulţi ani!

"Nu ştiu cum se trăieşte fără televiziune"
Melania Medeleanu împlineşte mîine 30 de ani. La mulţi ani!

A făcut cunoştinţă cu lumea televiziunii pe vremea cînd era adolescentă. Şi-a început cariera de jurnalist la Radio Delta. În 1997 devine redactor la Antena 1 şi prezentatoare a emisiunii "Telerebus". Şi-a continuat activitatea jurnalistică cu alte emisiuni de divertisment la Antena 1, TVR, MCM sau Radio Vacanţa Costineşti. În 2002 devine jurnalistă la Realitatea TV, iniţial în calitate de prezentator, apoi de editor prezentator, moderator, realizator de emisiuni.

"Sînt extraordinar de fericită. Mă trezesc dimineaţa şi rîd. La serviciu jurnalele ies brici, fără nici o greşeală, sînt amabilă cu toată lumea, nu mă enervez niciodată şi nu mă mai supără absolut deloc gastrita. Iar seara mă întorc acasă, unde mă aşteaptă un soţ iubitor, care mi-a pregătit cina, şi un copil făr’ de seamăn cu care mă joc. Mă aşez în pat şi rîd. Toate astea, cu voia dumneavoastră, de mîine. Pentru că am auzit că perfecţiunea la femei vine la 30 de ani. La 30 de ani fără o zi trebuie să mă mulţumesc cu bucurii. Bucuria de a avea o viaţă normală. Casă, serviciu, casă, serviciu, sîmbătă, serviciu. Să ne-nţelegem, firescul nu este nici pe departe monotonie. Dimpotrivă, tocmai firescul îmi dă echilibru, din el îmi culeg energia şi el îmi dă bucuriile. Bucuriile casnice, cu bătături în palme de la grădinărit, cu miros de plăcintă cu mere pe care ador s-o coc uneori şi la miezul nopţii, cu veşnica grijă a florilor cărora le pîndesc fiecare frunză şi fiecare boboc ce se va deschide-ntr-o nouă bucurie.

Bucuriile din zîmbetele oamenilor cu care-mi încep ziua de lucru. Cu întrebările, mirările, dezvăluirile, poveştile pe care le aflu şi le spun mai departe. Cu furii adesea şi cu dureri de stomac. Cu gafe, bîlbe, rîsete-n direct. Fireşti, cu toate. Cum ar fi arătat viaţa mea fără televiziune? Habar n-am. Sînt de atîta vreme în lumea asta, încît nici măcar nu ştiu cum a fost înainte, nu ştiu cum se trăieşte fără. Fără televiziune aş fi fost un om mai devreme acasă, care s-ar fi culcat la 10 şi s-ar fi trezit la 7. Mai mult de-atît nici măcar nu sînt în stare să-mi imaginez. Un alt firesc mi-ar fi condus viaţa, dar, cum n-aş vrea nici o clipă să risc a pierde satisfacţiile pe care televiziunea mi le-a dat, dacă aş avea iar 15 ani, aş alege la fel. Îmi amintesc cum, copil fiind în vremuri în care la tv te puteai uita doar cîteva ore pe zi, îmi decupam cutii de carton în care mă ascundeam, spunîndu-mi că sînt în televizor. În jurul lui s-au construit toate visele şi toate speranţele... Aşa că, deşi practic cei 30 de ani îmi sînt împărţiţi frăţeşte între copilărie şi serviciu, mai mult de jumătate din ei am fost cu gîndul, sufletul în televiziune. Ce-mi doresc de ziua mea? Să fie soare."