"Astazi e ziua ta..." - Mihai Bisericanu

Fie ca a interpretat roluri pentru teatru, film sau televiziune, actorul Mihai Bisericanu si-a dorit sa primeasca zambetele publicului. Astazi implineste 43 de ani.

"Varsta e cea pe care o simte fiecare individ"

"La aceasta varsta ma simt foarte bine, dar nu stiu cat o sa mai dureze aceasta stare. In precaritatea conditiilor si a sistemului, sansele sunt mai mult de subzistenta decat de dezvoltare, dar, din punctul meu de vedere, ma straduiesc cat pot de mult sa brazdez niste urme care sa ramana. Un an adaugat la varsta a adus niste experiente castigate, niste intalniri pe care le asteptam si iata ca se implinesc niste bucurii pe care le-am avut si proiecte pe care sper sa le indeplinesc. Varsta nu este o numaratoare stupida si matematica, varsta e cea pe care o simte fiecare individ, este o bucurie si tine de cunoastere. Eu, de exemplu, in liceu ma simteam si imi placea sa spun ca am 35 de ani. Intre timp, nu stiu daca am avansat mult peste aceasta varsta. Planurile noi ni le facem mai rar, de obicei ni le fac altii. De exemplu, ziua de astazi incepe cu o repetitie la teatru cu domnul Ciulei si asta este o bucurie, dupa care nu stiu ce se va intampla. M-as fi dus poate la schi daca aveam un week-end normal, normal din punctul de vedere al tuturor; noi avem week-end-ul lunea, cand pana si teleschiul e inchis. De obicei, ziua de nastere o serbez cu cativa prieteni care sunt nelipsiti, depinde pe unde reusesc sa ma adun in ziua respectiva, de multe ori am avut spectacole si atunci am ramas in teatru. Sunt foarte mandru si foarte fericit ca sunt in zodia Varsatorului, care a dat foarte multe entitati, nu numai in domeniul artistic. Daca ar fi sa ne adunam toti, am face un zid foarte temeinic. La mine tot timpul se intampla ceva important sau, daca nu este, am eu grija sa devina. Orice lucru si orice intamplare aparent minora pot capata proportii fabuloase prin prisma prin care le privesc. Depinde ce inteleg eu din ele, deja nu mai are relevanta decat pentru mine, pentru "adancurile" mele. Meseria asta este o joaca cu efemerul si nu incerci decat sa lasi niste statui in urma ta din nimic, din neant, din vise si tot timpul e o lupta cu imposibilul, drept care in momentul cand obtii niste zambete sau niste reactii de la privitori consideri ca e mai mult decat o lupta castigata. De ziua mea imi doresc sa fie publicul mult mai deschis si, la spectacolele de un anume nivel, sa fie mai elitist. Imi doresc o aprofundare mai mare din partea publicului, asta nu o spun ca o critica, ci ca o dorinta vizavi de faptul ca s-a cam pervertit gustul in ultimii ani din cauza unor inflatii masive de subcultura. Resimt lucrul asta si il resimt in privirile oamenilor de pe strada. Greutatea este in fiecare zi in faptul ca trec pe galben si politistul sustine in continuare ca e rosu. Fiecare minut are bucuria lui, fiecare varsta, fiecare secunda traita, in timp au valoarea lor si daca gasim intelepciunea de a lua exact picaturile alea minunate e OK. Zambetul nu e doar o grimasa sau un machiaj oarecare, este chiar din inima si asa se si transmite."