Astăzi e ziua ta... Mihai Coman!

Decanul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiin­ţele Comunicării, profesor doctor Mihai Coman, şi-a sărbătorit de curând ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Nu pot învăţa să mă resemnez..."
"Aproape că nu am simţit momentul ca unul aniversar. Suntem în pregătirea unor evenimente majore pentru Faculta­tea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării: organizarea, în luna noiembrie, a unei mari conferinţe internaţionale consacrată împlinirii a 20 de ani de existenţă, conferinţă la care au confirmat participarea personalităţi de renume ale domeniului precum Bernard Miege, Alex. Mu­chielli, Gerd G. Kopper sau Peter Gross, pregătirea evaluării internaţionale a fa­cultăţii de o comisie de experţi stră­ini pentru obţinerea unei acreditări in­ter­naţionale a specializării Jurnalism, defi­nitivarea dosarelelor de autoevaluare a specializărilor Jurnalism şi Relaţii publi­ce, lansarea Caravanei FJSC din acest an şi, pe lângă toate acestea, viaţa acade­mică de zi cu zi, cu cele bune şi cele rele...

În cursurile mele, pe lângă cunoştin­ţe­le fundamentale, îmi învăţ studenţii câ­te­va ade­văruri simple: jurnalistul nu este un artist, ci un profesionist; jurnalistul nu se ex­pri­mă pe sine, ci permite altora să îşi exprime problemele sau punc­te­le de vedere; jurnalistul nu este JURNA­LIST dacă nu pune principiile etice înaintea intereselor personale sau de clică... Şi mai ales că viaţa reală nu seamănă cu cea ideală, a principiilor, că ei vor intra într-o lume nemiloasă, care le cere enorm şi le dă foarte puţin în schimb.

În primul rând, jurnalistul trebuie să aibă o curiozitate mereu vie: su­­biectele nu sunt cele pe care le preiei de la alte media, ci acelea pe care le descoperi; ele sunt pe stradă, la tot pasul, dar îţi trebuie puterea de a te apropia de oameni şi, mai ales, puterea de a te depărta de vremelnicii puternici ai zilei. Apoi energie şi perseverenţă: în general, subiectele mari supără di­verse categorii de oameni, de obi­cei cele care obţin beneficii ilegale sau imo­rale; de aici n­u­me­roasele obstacole în calea realizării unui ma­terial excelent, cu impact social. Şi nu în ultimul rând, ca­pa­ci­tatea de a se resemna şi a o lua de la capăt: adeseori un telefon «de sus» şi un şef cu ochii numai în sus aruncă pe apa Sâmbetei munca unui jurnalist onest.

Deşi mi-am dedicat atâţia ani cer­cetării antropologiei culturale şi prin cărţile publicate în Franţa şi SUA, deşi fac parte dintre pionierii noii discipline - antropologia mass-media, nu am reuşit să creez o şcoală de antropologie în Bucu­reşti, o miş­care orientată spre tendinţele mo­derne şi spre feno­menele vii  ale «po­pular culture».
Acesta este idealul meu neîmplinit!"