x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta: Mihai Constantinescu

0
Autor: Loreta Popa 03 Ian 2012 - 21:00
Astăzi e ziua ta: Mihai Constantinescu


A mai trecut un an. S-au intamplat si bune, si rele pentru Mihai Constanti­nes­cu. La final de an, cand a tras linie, a gandit ca totusi este bine, pentru ca nu neaparat ideea de a privi pozi­tiv este importanta. Este "un om obis­nu­it", care "Cauta iubirea", "Un zam­bet si-o floare", "Speranta si vis" si iubeste "si cainii vagabonzi" traind intr-o "lume minunata". Publicul l-a iu­bit si l-a ascultat intotdeauna, caci vo­cea sa calda atinge inimile intr-un anu­me fel. Au aparut alte modele, alte figuri, viata s-a schimbat, modul de exprimare este altul. Totul este schimbat fata de ce am stiut noi candva, dar muzica ramane calea cea mai usoara de a ajunge la oameni. Lui i-a reusit intotdeauna. Mihai Constantinescu isi sarbatoreste astazi ziua de nastere. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!"

"Povestea vietii mele nu este egala cu povestea vietii nimanui..."
"Intrebarea de la finalul oricarui an este: Ce ai realizat? Daca este sa o luam prin prisma banului, pentru ca acesta este stapanul nostru astazi, nu pot sa spun ca am avut ceva spectaculos, pentru ca nu cred ca mai este cazul. Dar si asta mi se pare ridicol. Trebuie sa existi, sa castigi un ban ca sa duci o viata decenta. Apar elemen­te tinere, apar nume noi si probabil acesta este mersul vietii. Unii merg in sus, altii sa fie impinsi la vale. De ce, nu stiu cum si in ce fel, cum e mai bine, sunt intrebari la care nu primesti intotdeauna un raspuns. De cate ori am avut o confruntare cu publicul m-am simtit foarte bine in fata lui. Intotdeauna am fost recompensat, ceea ce este foarte bine si multumesc publicului pentru asta. Apoi, bine este ca am reusit sa mai scriu melodii, destul de multe. Sigur nu toate sunt orchestrate, important este ca ele exista. La capitolul noutati in orchestratie s-a intamplat sa gasesc un baiat foarte talentat cu care am facut ceva ce este aproape de ceea ce se cauta as­tazi. S-a dovedit ca are foarte mult suc­ces. Anul care a trecut m-am lasat pur­tat de un val care nu mi-a fost mie fa­vorabil si nici nu cred ca a fost cel mai fericit. E bine sa ai de partea ta niste oameni care sa caute pentru tine, sa lupte pentru tine. Sa castige si ei, sa castigi si tu. Nu am avut niciodata un impresar al meu. Am fost un fel de om care a crezut ca poate face to­tul de unul singur. De anul acesta ma gandesc ca nu ar fi rau sa gasesc pe cineva care sa se ocupe si de mine. Sin­gurul capitol care mi se pare ca tre­buie sa fie constientizat este ca me­dia nu mai educa. Media aduce tot ce crede ca face rating, puncte in plus de audienta pe piata. Au aparut alte repere, alte figuri, alte genuri care sunt impinse permanent in fata. Va­loa­­rea este o chestiune total relativa as­tazi. Nu mai inseamna ce credeam noi. Ca daca esti un om educat, cultivat, ca daca ai invatat ceea ce vrei sa faci si faci bine acest lucru inseamna ca te apropii de ideea de valoare. Nu mai conteaza. Astazi faci ceea ce vor cei multi. Ca e bine sau nu, ca are sau nu tenta pe cine mai intereseaza? Se vinde? Se cumpara? E bine... Am cre­zut pana in clasa a VIII-a in Mos Cra­ciun si am avut parte de o tristete fan­tastica atunci cand am aflat ca Mos Craciun sunt de fapt parintii mei. M-a durut cumplit. Ma intrebam de ce. De ce nu este Mosul acel mi­racol, acea minune pe care ne-am ima­ginat-o noi. Ceva ce vine si-ti aduce ceva. Cu ce putem inlocui acel miracol? Mai avem ceva cu ce sa-l inlocuim? Nu cred.

Motive pentru care mai zambesc? Cei tineri mi le ofera. Cei care sunt inca tineri si inconstienti, care se bu­cu­ra de perioada asta, de dorinta de a face cunostinta unii cu altii, de a se in­dragosti, ceea ce este foarte frumos. Nu stiu daca un sfat pe care il dai poate avea astazi o influenta majora asupra cuiva. Fiecare ne urmam destinul. Toti vrem sa facem ce consideram interesant sa facem. Nu putem lua in calcul povestea cuiva care a tre­cut prin viata ca model. Vrem sa ne con­fruntam si noi cu anumite lucruri si sa invatam din aceasta confruntare. Ca sunt bune, ca sunt rele, ca ne pot dobori sau ne pot ridica asta este cu totul alta poveste. Povestea vietii mele nu este egala cu povestea vietii ni­ma­nui. Nu exista o reteta. Ce poti spu­ne cuiva? Fii tolerant! Asculta-i si pe altii! Fii precaut si prudent cu tine, cu viata ta! Nu te lasa condus numai de cei care te invata sa faci rele!?
Citeşte mai multe despre:   mihai constantinescu

Serviciul de email marketing furnizat de