Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Poţi cunoaşte sufletul unui actor prin prisma rolurilor interpretate. Pentru cineva care a ascultat măcar o dată teatru radiofonic, vocea de aur a Mirelei Gorea înseamnă mult. Fiecare apariţie a acesteia era oxigen pentru piesa din a cărei distribuţie făcea parte. Toţi cei care i-au fost parteneri recunosc acest lucru. De altfel, maestrul Dan Puican spunea că Mirela Gorea este una dintre cele mai bune voci, iar pentru teatrul radiofonic o mină de aur. O actriţă de o sensibilitate aparte, cu o căldură incredibilă, un tremur lăuntric special, cu alte cuvinte, greu de trecut cu vedere sau urechea… Astăzi este ziua de naştere a actriţei Mirela Gorea, iar Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Fragilitate, vulnerabilitate, frumuseţe, duioşie
Ce extraordinară este această artă a teatrului care ni se întipăreşte în suflet şi în minte. Mirela Gorea face parte din stirpea actriţelor rare, cu o forţă de transfigurare fabuloasă. Încă din timpul repetiţiilor, o dată cu intrarea în rol, se conectează la o altă viaţă, la un alt destin. A învăţat să privească şi să vadă, să asculte şi să tacă, să întrebe şi să adune bucuriile sau tristeţile legate de arta teatrului. Aceste taine, păstrate în adâncuri, nu se cer povestite, ci păstrate pentru momente-cheie. Generozitatea-i vine să inunde deci sufletele studenţilor, cărora le împărtăşeşte din experienţa sa bogată.
În 1978 Mirela Gorea absolvea Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” din Bucureşti, la clasa profesorilor Marin Moraru şi Adriana Popovici. Ce-ţi poţi dori mai mult ca student decât un monstru-sacru de la care să furi meserie?! Posesoare a unei inteligenţe artistice excepţionale, Mirela Gorea a fost colegă de generaţie cu Marcel Iureş, Adrian Pintea, Dragoş Pâslaru şi Micaela Caracaş. Erau 10 locuri, dar au intrat 15 candidaţi. De la poziţia 8 la 15 toţi aveau aceeaşi medie şi cei de la institut au decis atunci să mai înfiinţeze o clasă. De altfel, acea clasă a fost una care s-a dăruit profesiei total. Fragilitate, vulnerabilitate, frumuseţe, duioşie – cuvinte ce astăzi nu mai au acelaşi sens – o descriau perfect pe Mirela Gorea. Avea să obţină Premiul pentru debut la Festivalul de teatru de la Piatra Neamţ. Între 1978 şi 1981 a fost actriţă a Teatrului Naţional din Iaşi, unde i s-au încredinţat roluri importante, precum Oana din “Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Nicoleta Toia; Ania din “Livada de vişini” de Cehov, regia Valeriu Moisescu; Ana din “Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă” de Horia Lovinescu, regia Nicoleta Toia. Pentru că teatrul radiofonic i-a oferit partituri generoase, Mirela Gorea a ales multă vreme să stea aproape de farmecul acestuia. În clipa în care doar vocea este cea care-ţi sugerează o lume, tu, auditor, brodezi în jurul ei, îţi imaginezi o lume întreagă. Este un efort de gândire, de stimulare a afectului. Mirela Gorea ştie cum se înregistrează un spectacol. Poate să revadă cu ochii minţii studioul, microfonul, actorii, ştie cum se fac paşii, cum foşnesc frunzele în studio, cum se naşte o furtună şi cum se ia o măsură pentru măsură. E o experienţă interesantă, care te îmbogăţeşte emoţional şi intelectual. Nu se ştie însă câtă lume mai are răbdare astăzi să închidă ochii şi să asculte. Începând din 1990 este cadru didactic la Catedra de Actorie a UNATC, Bucureşti, unde studenţii au norocul să fie ghidaţi de talentul şi graţia sa. De fapt, în studenţii pe care-i călăuzeşte, Mirela Gorea îşi aşază încrederea şi-i susţine până la capăt. Atentă şi pasionată, concentrându-se asupra sensului vorbelor, a lucrat cu dăruire dintotdeauna, valorificându-şi în chip divers personalitatea. Rolurile din piesele “Adam şi Eva”, “Bolnavul închipuit”, “Britannicus”, “Ciocârlia”, “Din jale se întrupează Electra”, “Fata din Zlataust”, “Femeia mării”, “La Medeleni”, “Matca”, “Măsură pentru măsură”, “Trandafirii roşii” stau mărturie pentru harul său.
