Astăzi e ziua ta... Mitzura Arghezi!

Mitzura Arghezi împlineşte mâine 81 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

"Am avut o mare bucurie anul acesta, pentru că m-a emoţionat foarte mult reeditarea filmului «Titanic vals». În felul acesta poate pătrunde imaginea în mintea tinerilor de astăzi şi le vor rămâne întipăriţi în memorie atât actorii, cât şi autorul, unul dintre cei mai mari scriitori ai noştri. A doua mare bucurie ar fi că directorul actual al Muzeului Literaturii, Lucian Chişu, chiar dacă nu este definitivat, chiar îmi doresc să rămână în funcţie. În Lucian Chişu am descoperit un om de o deosebită delicateţe şi respect faţă de cultura românească. Mi-a dat concursul neaşteptat în vederea unor fleacuri necesare Mărţişorului.

Se crease înainte de el o atmosferă în Muzeul Literaturii de antipatie a Casei Memoriale... că este situată nu ştiu unde. Mă ocup de această casă de la inaugurare, din 1974. Nu am amestecat activitatea politică niciodată cu activitatea de la Casa Memorială. M-a costat, pentru că nu se mai grăbeşte nimeni să vină să vorbească despre Mărţişor. A fost puţin greu să port acest nume, pentru că oamenii m-au pus în balanţă cu tatăl meu.

Tata a fost unul dintre marii scriitori europeni, a muncit cu condeiul toată viaţa şi eu, din respect şi dragoste pentru ai mei, am renunţat la o serie de probleme ale mele şi m-am devotat Mărţişorului.

Sunt Săgetător şi sunt optimistă. Chiar dacă dau de bolovani pe drumul meu îi dau aşa uşor într-o parte, iar ei se dizolvă. Eu am avut talent la desen, încă îl mai am. Am şi lucrat cu Ressu şi cu Dărăscu. Am ilustrat şi nişte cărţi, nu am putut să mă devotez total. Făceam balet şi îmi plăceau în mod special teatrul şi cinematografia. Făceam cursuri de dans cu Floria Capsali, o mare dansatoare, o coregrafă deosebită, care i-a spus tatălui meu că pune nişte balete la diverse teatre şi m-a introdus în câteva spectacole. Aşa am descoperit teatrul, prin dans.

M-am înscris la Institutul de Teatru, tata a văzut că aleg teatrul şi mi-a spus: «Mitzura dragă, eu în tinereţea mea am încercat pentru rezistenţa familiei, drept urmare am scris şi despre teatru. Am văzut lumea teatrului, este destul de neplăcută şi urâtă pentru o femeie». A avut dreptate. Dar, când un om este încăpăţânat, la fel cum am fost eu, nimic nu-i stă în cale până când nu-şi demonstrează calităţile. Am fost la clasa Aura Buzescu. Am avut colegi minunaţi. Nenorocirea în teatru este că nu există roluri de femei.

E o luptă surdă în clanul femeiesc care să joace în teatrul. Eu nu am luptat niciodată. Şi niciodată nu a intervenit tata pentru mine. Am avut roluri frumoase principale, căci acolo era lupta principală a doamnelor. Tot ce nu jucau ele jucam eu. Cu felul meu de a fi nu am făcut niciodată vreun compromis pentru a obţine ceva. Mă mai întâlnesc din când în când cu colegii care au mai rămas, dar mai toţi au plecat dintre noi. Mă fac să zâmbesc amintirile frumoase. Am luat partea frumoasă a lucrurilor.

M-am pensionat, apoi am ajuns în Parlament. A înfrunta publicul din aula parlamentară este la fel cu a juca pe scenă. Trebuia să mă concentrez, vocea să o arunc din plexul solar, emoţiile să le ţin în frâu. Am descoperit în judeţul Olt oameni deosebiţi. Vin de ziua mea întotdeauna, vă daţi seama, sunt prietenii mei pe veci. La fel în judeţul Gorj, cu care am avut legături, pentru că tata de acolo se trage. Acolo am reuşit să facem o casă memorială la Târgu Cărbuneşti.

A fost înzestrată de mine şi este aproape gata. Am găsit la faţa locului oameni deosebiţi. Nu este încă inaugurată, dar va fi în 2010 mai mult ca sigur. Sunt bucuroasă că toate se fac în numele lui Tudor Arghezi."