Astăzi e ziua ta, Mitzura Arghezi

În familia lui Tudor Arghezi în decembrie era o sărbătoare dublă, deoarece atât fiica, Mitzura, cât şi fiul, Baruţu, erau născuţi în această lună. Mitzura Arghezi sărbătoreşte 89 de ani, iar aidoma tatălui său este atentă în rostirea cuvintelor descoperind unui ochi avizat frumuseţea tainică a ideilor percepute direct cu sufletul. A avut talent la desen, a lucrat cu Ressu şi cu Dărăscu. A ilustrat şi nişte cărţi, însă nu a putut să se devoteze total. Făcea balet şi îi plăceau în mod special teatrul şi cinematografia. Făcea cursuri de dans cu Floria Capsali, o mare dansatoare, o coregrafă deosebită, care i-a spus lui Tudor Arghezi că unele teatre din acea perioadă pun accent pe dans, astfel deschizând porţile actoriei pentru viitoarea actriţă ce a făcut parte din promoţia de aur din 1956, “Clipa de răgaz”, “Grăbeşte-te încet”, “Eu, tu şi Ovidiu”, “Hyperion”, “Facerea lumii”, “Titanic vals” sau “Doi vecini” numărându-se printre filmele în care a jucat. Jurnalul Naţional îi urează Mitzurei Arghezi La mulţi ani!

“Nu am făcut nimic special ca să lungesc viaţa. Viaţa s-a lungit singură”
“Munca m-a ţinut tânără. N-a existat în viaţa noastră de familie zi fără muncă”
“Nu am făcut nimic special ca să lungesc viaţa. Viaţa s-a lungit singură. Nu mai ştiu cât am, i-am luat de la început să-i număr şi au ieşit. O să trec de 90. Mă simt foarte bine, am avut o perioadă mai grea, dar am învins-o. Nu am fost la doctor, nici nu am ştiut ce am, dar a trecut. Nu mi-am mai făcut de nu ştiu când analize. Să dea Dumnezeu să mai vorbim şi la anul, pentru că bucuria mea este că sunt lucidă şi pot vorbi. Aşa e de la o vârstă. Este extraordinar să fii conştient de anul în care te afli şi te rogi să mai capeţi ceva zile în plus. Munca m-a ţinut tânără. N-a existat în viaţa noastră de familie zi fără muncă şi au fost ani grei, mai ales când tata trecuse deja de o vârstă. Nu a făcut niciodată politică. A trăit mult în străinătate şi s-a întors cu idei foarte înaintate pentru România. Timpul este foarte curios şi bizar. Fiecare dintre noi se îndreaptă spre ce-i hărăzeşte natura şi viaţa. Fiecare ţară are anumite obiceiuri. De multe ori s-au înşelat cei care au plecat şi nu s-au mai întors. Pentru că tata aşa a făcut spun şi eu că e bine să mergi în străinătate, să vezi, să capeţi experienţă, să cunoşti oameni şi să vii înapoi şi să adaugi o rotiţă din ce ştii la ce exista deja. Aşa ar trebui să se întâmple, dar asta ţine de fiecare om. Le doresc cititorilor Jurnalului Naţional să fie încrezători în viaţă, să fie buni, să promoveze valorile pe care le au în suflet, care sunt acolo, undeva, îngropate adânc, să sape şi să le aducă la lumină generaţiilor care vin! Să răspândească ceea ce ştiu, orice meserie ar avea, şi să rămână sensibli la lucruri frumoase şi bune! Oamenii, oameni rămân!”