Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O primă doamnă a TVR-ului, realizator a nenumărate emisiuni de folclor şi tradiţie românească, fondatoarea Asociaţiei Culturale, "La noi, la români", Niculina Merceanu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Îi urăm "La mulţi ani!".
"Trăim o involuţie în evoluţie...""Cu ceva timp în urmă, mi-am propus să nu mai iau în seamă anii care trec. Luându-mă la întrecere cu timpul, n-am observat că totuşi anii zboară! Să fie adevărat că timpul s-a comprimat, că nu ne mai ajunge să ne îndeplinim obiectivele sau noi ne dorim mai mult decât putem realiza? Pe cât de simplu şi uşor îmi este să vorbesc despre oamenii pe care îi cunosc şi cu care colaborez, pe atât de greu îmi este să vorbesc despre mine!
Venirea mea pe lume este legată de un orăşel cu nume de legendă: Corabia. Doamne, ce mult i-am mai «trâmbiţat» numele în emisiunile şi filmele realizate de mine, la TVR sau oriunde paşii m-au purtat în lume. Iubesc mult acest loc, deşi azi se spune că este «localitatea care cade de pe hartă». Eu am numit-o «o perlă în şiragul de perle al ţării»... Ceea ce ştiu este că provin dintr-o familie în care am fost crescută după rânduielile strămoşeşti şi asta m-a făcut să le preţuiesc, să nu le las să se piardă, purtându-mi paşii spre Televiziunea Română. Dar timpul a venit ca tăvălugul şi încearcă să strice tot. Muzică tradiţională nu mai avem, există prin glasul şi scrierile specialiştilor. Avem muzică populară, care nu-i totuna. Obiceiuri? Am importat, ca de altfel tot ce ţine de existenţa noastră. Efectul? Ne fac rău, ca şi alimentele pe care le mâncăm, toate sunt cu efect întârziat!
Se spune că lumea evoluează. Am impresia că trăim o involuţie în evoluţie, deşi sunt un om foarte receptiv la nou. Dar noul acesta este dăunător nouă, românilor.
Am pomenit la mine acasă că familia este ceva sfânt. Acum, la modă este căsătoria de probă sau concubinajul. Se nasc copii care-şi aşteaptă mult şi bine tatăl. Noţiunea de familie este luată în derâdere, deşi aceste vremuri sunt specifice familiei. Privind «retro», am deschis ochii într-o perioadă când începea reconstrucţia ţării după eliberare. A fost greu atunci părinţilor - azi se pare că trăim o nouă reconstrucţie -, dar trebuie să ne trezim din bâjbâiala celor 20 de ani care au trecut, să privim lucrurile cu seriozitate şi să reînvăţăm să preţuim munca, nu banul. Banul este «ochiul diavolului», ne duce la pierzanie şi acest lucru l-am învăţat tot acasă. În familie am deprins că trebuie să respecţi, să preţuieşti şi să iubeşti oamenii, fiecare aşa cum este. Că fiecare lucru, «făcut din inimă», îţi aduce satisfacţii.
Gândind la timpul care a trecut... m-aş opri pentru o clipă la vârsta de 20 de ani - studentă, o fată învolburată şi iubitoare precum Dunărea iubeşte Oltul când îl întâmpină la vărsare. Iubeam muzica, cu ea a început viaţa mea, din pântecele mamei. Apoi, o pauză de partitură (cum spunem noi, muzicienii), la 35 de ani - o femeie împlinită (frumoasă, mi se spunea), cu o familie frumoasă, copii frumoşi, profesor recunoscut, artist. La 40 de ani... culmea, a început competiţia, pentru că aşa am perceput şi a fost televiziunea, pentru mine! Privesc cu condescendenţă tinerii de azi, care nu văd în această instituţie decât o rampă de lansare - îi orbeşte «sticla», nu percep esenţa lucrurilor, vor bani. Rezultatul se vede! Poate că ar fi timpul să se revină la o triere riguroasă a celor care vor să lucreze în acest domeniu. Sunt necesare cunoştinţe, talent, pasiune - asta a însemnat pentru mine Televiziunea Română. Datorită ei n-am mai luat în seamă anii care au trecut.
LA NOI, LA ROMÂNI (aşa se numeşte Asociaţia Culturală pe care am înfiinţat-o, o conduc şi realizez evenimente la nivel naţional şi nu numai, de şase ani), până-n ultimul moment mai ai câte ceva de făcut, însă îmi vine în minte unul dintre cântecele mele: «Câte boale le-am bolit/ Pe toate le-am isprăvit/ Dar de asta de acu'/ Nu ştiu de-oi scăpa ori nu!».
Ce-mi doresc? Un vechi şlagăr românesc spune: «Aş vrea iar anii tinereţii/ Şi mintea mea de-acum...».
Acum scriu şi fac naveta între Bucureşti-Corabia-New York şi doresc tuturor românilor şi oamenilor să le fie bine. Dacă pot, să-i ajut."
