x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Calendar “Astăzi e ziua ta...”: Octavian Bellu

“Astăzi e ziua ta...”: Octavian Bellu

de Ramona Vintila    |    16 Feb 2008   •   00:00
“Astăzi e ziua ta...”: Octavian Bellu
Sursa foto: Karina Knapek/

Cel mai de succes antrenor din lume, preşedintele Agen­ţi­ei Naţionale pentru Sport, maestrul Octavian Bellu, îm­plineşte mâine 57 de ani…

Cel mai de succes antrenor din lume, preşedintele Agen­ţi­ei Naţionale pentru Sport, maestrul Octavian Bellu, îm­plineşte mâine 57 de ani…

 

“Dacă ar fi să-mi iau singur un interviu, probabil m-aş întreba în aceşti 57 de ani ce realizări şi ce penalizări am avut. Punând totul în balanţă, mărturisesc că nu am ce să regret. Am avut un parcurs, chiar dacă nu foarte facil, cu multe satisfacţii şi profesionale şi umane. Nu pot să spun că dacă aş lua-o de la capăt nu aş face acelaşi lucru. Dacă aş face o întoarcere în timp, aş avea la un moment dat alte priorităţi, aş fi încercat să nu mai fac acei paşi greşiţi pe care îi faci şi este omenesc să-i faci. Până găseşti traiectoria, locul în societate, trăgând o linie, pe care nu o trasez acum, pentru că nu este momentul, pot să spun că sunt împlinit din toate punctele de vedere.

 

Metale nobile

Se spune că cea mai importantă impresie care îţi rămâne în memorie ca şi antrenor este prima medalie. Eu zic că nu e chiar aşa, pentru că intri în această activitate cu dorinţa clară de a lua medalie. Nu ştiu dacă prima, a doua sau a treia, dar în orice caz sunt nişte medalii care firesc îţi creează o stare de satisfacţie specială. Mă refer la cele pe care le-am obţinut la Mondiale, medalii de aur pe echipe, medaliile de aur olimpice. Şi o medalie de bronz, într-o conjunctură cu totul potrivnică, poate să-ţi aducă o mare satisfacţie. Eu zic că medaliile de aur mi-au oferit cele mai mari sa­tisfacţii.

Rigoarea, disciplina şi seriozitatea de care am dat dovadă în activitatea de antrenor încerc să le folosesc ca pârghie şi în activitatea pe care o desfăşor în momentul de faţă ca preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport. Este mult mai greu, ai de gestionat 62 de fede­raţii. Încerc să nu fac discriminare între o Federaţie importantă olimpică şi o altă Federaţie, care la prima vedere pare mai puţin importantă – Federaţia de Table, de Golf, ori de Snooker. Probabil echidistanţa este un factor care îţi dă la un moment dat liniştea că nu ai greşit atunci când ai luat o hotărâre sau alta legată de soarta unei federaţii.

 

Nu la nu

Două momente au fost decisive pentru viaţa mea. Unul l-aş plasa prin 1970, când în loc să ajung la Medicină am ajuns la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport. Acesta a fost momentul care m-a îndreptat către cariera de profesor de educaţie fizică şi antrenor. Apoi m-aş întoarce în zilele noastre, în momentul în care argumentele au fost atât de puternice încât a trebuit să ţin cont de ele şi să părăsesc activitatea pe care am desfăşurat-o aproape 25 de ani. Cred că am trecut peste ambele cu brio.

Mă felicit că am avut răbdare şi perseverenţă. Chiar dacă am fost de multe ori tentat să ies din joc, nu am făcut-o. Cred că fiecare antrenor este la un moment dat dezamăgit de ceea ce se întâmplă în jurul lui, de lipsa performanţei sau de conjunctura în care se află. Sunt numeroase momente prin care treci şi pe care trebuie să le depăşeşti. Eu am privit mai departe de mâine sau de poimâine... Am privit mult mai departe şi am considerat că, pentru obiectivul pe care mi l-am propus în carieră, nu mă voi opri să dau explicaţii, să mă lamentez sau să arăt că sufăr pentru o situaţie sau alta pe care viaţa mi-a scos-o în cale şi care mi-a creat un moment de disconfort. Mi-am urmat calea şi nu am rămas nici cu regrete, nici cu resentimente faţă de nimeni. Am considerat că toate sunt nişte încercări pe care viaţa ţi le scoate în cale şi aşa cum se spune… ce nu te ucide te întăreşte.

Îmi reproşez că nici în momentul de faţă nu am învăţat să spun nu. Probabil că multe lucruri care mi s-au întâmplat în viaţă, din zona mai puţin plăcută, s-au datorat faptului că nu am fost capabil să refuz pe cineva sau să spun nu într-o situaţie sau alta.

 

Răbdare şi fler

Cred că visul cel mai important pe care îl ai de la o vârstă în sus este să te ţină sănătatea, pentru că îţi doreşti ca evoluţia pe care o ai să fie cu la fel de multe momente de satisfacţie. Se spune că poţi îmbătrâni frumos sau că fiecare vârstă are farmecul ei, dar trecând prin viaţă trebuie să ştii să iei partea plină a paharului. Am reuşit să-mi păstrez cumpătul şi am pri­mit, de multe ori cu acel umor speci­fic românesc, şi momentele mai neplăcute din viaţa mea. Nimeni nu moşteneşte pământul…

De ziua mea îmi urez, în primul rând, multă sănătate, multă înţelepciune, la fel de multă răbdare, perseverenţă şi fler în a gestiona problemele pe care viaţa mi le va pune în faţă. Sper să am răbdare şi timp să privesc retrospectiv şi să pun pe hârtie impre­siile pe care nu vreau să le găsesc într-o bibliotecă, dar poate în momentele acelea să-mi găsesc acel rost pe care mi l-am căutat toată viaţa şi să-l definesc pentru mine. Să am satisfacţia că mai am me­morie să-mi aduc aminte de toate momentele plăcute prin care am trecut, pentru că cele neplăcute se uită…”

 

Înţelepciune

“Se spune că poţi îmbătrâni frumos sau că fiecare vârstă are farmecul ei, dar trecând prin viaţă trebuie să ştii să iei partea plină a paharului. Am reuşit să-mi păstrez cumpătul şi am primit, de multe ori cu acel umor specific românesc, şi momentele mai neplăcute din viaţa mea. Nimeni nu moşteneşte pământul…”

Octavian Bellu, preşedinte ANS

×
Subiecte în articol: calendar viata