Astăzi e ziua ta... Octavian Bellu

"Timpul nu te aşteaptă…"
Sportul a fost vocaţia sa. Un destin care nu a cunoscut cuvântul pauză... Octavian Bellu îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".

Desen de Romeo Răileanu

"În prima etapă sportul a reprezentat pentru mine o soluţie pentru a mă dezvolta aşa cum îşi doreşte fiecare adolescent... La un moment dat constaţi că sportul este un mod de viaţă, de a te educa, de a te forma pe baza unor principii sănătoase. Un mod de a învăţa ce este rigoarea, disciplina, punctualitatea, corectitudinea, spiritul de echipă... O şansă de a fi înconjurat de oameni poate mai puţin sofisticaţi, mai puţin aplecaţi către diplomaţie, dialog sperficial, ci de oameni direcţi, pragmatici. Oameni pentru care efortul reprezenta şi o satisfacţie personală dar şi un mod de a-şi cheltui energia, de a-şi dovedi chiar rezistenţa la acea «durere» pe care ţi-o provoacă efortul... indiferent că vorbim de durerea musculară sau despre durerea unui insucces.

Am considerat, fără a dori să fiu un personaj care să epateze prin cunoştinţele sale, să dovedească cât este de erudit, că trebuie să ştiu să răspund la orice întrebare, fără să fiu surprins de ea. Am considerat şi consider că, indiferent ce s-ar spune, este necesară cultura generală. Parcă te simţi mai sigur pe tine şi mai capabil să te mişti cu mai multă dezinvoltură în societate când poţi să abordezi cam orice temă. Probabil că am învăţat să nuanţez răspunsul...

Deocamdată mă aflu într-o etapă intermediară între a nu putea spune «nu» şi momentul în care voi spune «nu» cu tărie. Cred că e nevoie de foarte multă diplomaţie. Este păcat să dai un răspuns pripit, să spui «nu» într-o situaţie pe care o poţi rezolva într-un final. «Nu-ul» acesta spus aşa cu voce tare duce la un gen de negativism. Nihilismul duce la o stare de neînţeles pentru cei din jurul tău. Cred că voi găsi soluţia să nu spun de foarte multe ori «NU». Însă, voi spune «nu» oricărui compromis. Nu l-am făcut nici măcar în momentele în care am pierdut. Este modalitatea mea de a mă feri de necazuri.

ÎN URMĂ?
În urmă se vede un destin... un mod de a parcurge anii extrem de dinamic şi de spectaculos. Nu am simţit când au trecut cei 24 de ani de la Lot. Competiţiile, performanţele, atmosfera, rezultatele te duc pe un val care nu-ţi dă posibilitatea să te mai uiţi la ceas sau să măsori timpul... undeva între destin, vocaţie, şansă. Toate mi-au dat posibilitatea să privesc în urmă fără regret. Sunt de părere că fiecare zi, fiecare răsărit pe care ţi-l dă Dumnezeu trebuie să-ţi dea un sentiment de bucurie pentru că este viaţa ta şi timpul nu te aşteaptă."