Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un perfecţionist care a căutat întotdeauna ca emisiunile pe care le-a realizat la Radio România să aibă gradul cel mai înalt al calităţii. Astfel îl putem descrie pe Paul Grigoriu care la 6 martie împlineşte 70 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
A absolvit Facultatea de Limbi romanice, clasice şi orientale din cadrul Universităţii din Bucureşti (Secţia Franceză-Spaniolă), însă meseria de dascăl nu l-a atras. Mărturiseşte că a ajuns întâmplător la Radiodifuziunea Română: “Vreun an, nici nu am înţeles despre ce este vorba! Când am înţeles cu adevărat despre ce este vorba, am înnebunit. Şi am facut-o cu pasiune... Am făcut această meserie de-am înnebunit ! (…) Pentru mine, radioul a însemnat muncă foarte multă şi mare dragoste de clădirea aceea din Strada General Berthelot şi de tot ceea ce se petrecea înăuntru. Deşi am avut propuneri foarte avantajoase, nu am regretat nici o secundă că nu am părăsit Radio România, am simţit că-i sunt dator radioului public cu toata devenirea mea. Mi s-ar fi părut un act de trădare şi nu am vrut să o fac niciodată”, subliniază Paul Grigoriu într-un interviu acordat Jurnalului Naţional. “Personalitate de prim-plan a Radiodifuziunii Române (pentru mulţi chiar o emblemă vie a acesteia), Paul Grigoriu a marcat prin prestaţia sa inspirată secţiunea postdecembristă a istoriei radioului românesc”. Astfel îl descriu foştii colegi din Radio, de comun acord cu ascultătorii, aş putea spune, fiindcă vocea lui Paul Grigoriu este o emblemă sonoră, simbol al profesionalismului. “Vocea este ca o pecete pentru un jurnalist de radio, e ca un ADN. Dacă o ai, foarte bine, dacă nu, atunci îţi cauţi altceva de făcut”, explica Paul Grigoriu.
După ce s-a pensionat, s-a retras la Buciumeni-Dâmboviţa, fără telefon mobil, în liniştea oferită de sat, departe de vacarmul oraşului. (…) Citesc, mă uit la televizor, ascult radio şi încerc să zgârai hârtia cu condeiul atât cât se poate. Pregătesc o carte, o falsă mongrafie a unei localităţi (…) Este, de fapt, e o chestie iscată mai mult din fantezia mea, care sper să placă…”, accentua, înainte de a trimite volumul în lumina tiparului, Paul Grigoriu.
În luna noiembrie a anului trecut, “falsa monografie” “G de la Gugiumeni” era pregătită de întâlnirea cu cititorii. “Retragerea din capitala febrilă a acestui om-instituţie nu a însemnat, din fericire, şi retragerea din profesie. Noua experienţă rurală i-a oferit reporterului şi scriitorului Paul Grigoriu o savuroasă aventură intelectuală soldată cu scrierea unei «false monografii» intitulată «G de la Gugiumeni», inspirată de realităţile sociale şi politice ale îndelungatei şi păguboasei tranziţii postdecembriste într-o aşezare din judeţul Dâmboviţa, al cărei nume real este deghizat în numele literar aflat în titlul volumului. O veritabilă galerie de portrete este înfăţişată, cu umor reţinut şi chiar cu o anume tandreţe, de prestigiosul autor, devenit locuitor de rând al satului acesta, prin propria-i voinţă, sub forma unui exil voluntar”, explică în prefaţă prof. univ. Titus Vîjeu.
