x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta, prof. univ. dr. Adrian Streinu-Cercel

2
Autor: Ramona Vintila 30 Aug 2013 - 08:21
Astăzi e ziua ta, prof. univ. dr. Adrian Streinu-Cercel


Profesor universitar doctor Adrian Streinu-Cercel, preşedinte al Senatului UMF “Carol Davila”, manager general al Institului de boli infecţioase “Prof. dr. Matei Balş”, împlineşte astăzi 57 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“O viaţă salvată te apropie uşor, uşor de divinitate, problema este să realizezi întotdeauna că nu eşti aşa ceva”
În copilărie se gândea că ar putea fi medic, tatăl său fiind medic. “Dar în acelaşi timp, mă gândeam că aş putea fi preot şi chiar eram mai atras de asta. Mai ales ţinând cont că familia mea din partea mamei, de pe la 1700 până 1940 au fost preoţi, inclusiv cu funcţii în ierarhia bisericească.”, povestea distinsul profesor Adrian Streinu-Cercel, într-un interviu. Părinţii nu au avut legătură directă în alegerea carierei medicale. “Am ales cariera într-o discuţie cu viitoarea mea soţie în care am stabilit fiecare ce face. În clasa a douăsprezecea, în decembrie, am discutat că ori unul – adică ea – merge la medicină să mă urmeze pe mine şi mergem amândoi la medicină, ori altul – adică eu – merge la matematică şi mergem amândoi la matematică. Iar în final am ales ca unul să meargă la matematică, respectiv ea, şi unul să meargă la medicină, respectiv eu”, îşi amintea sărbătoritul nostru în acelaşi interviu.

La începutul carierei visa la medicină spaţială, acum visează la nanorobotică în practica medicală imediată. “Timpul poate însemna nimic sau totul, depinde ce faci cu el! Problema este că nu-mi place să pierd timpul degeaba. Sunt o persoană căreia îi place ce face şi caută cu fervoare să dezvolte lucruri. Mă nemulţumeşte total principiul cu <capra vecinului> şi nu-mi place să privesc în curtea acestuia! Din timpul facultăţii am dorit să aduc ceva în plus în medicină şi să încerc să descifrez un diagnostic acolo unde lucrurile nu sunt evidente. N-am făcut nimic deosebit în acest scop în afară de faptul că mi-am văzut de treabă indiferent de ora din zi sau din noapte. Restul a venit de la sine. De asemenea, am dorit să dovedesc că se poate face performanţă în sectorul sanitar la noi în ţară şi că se pot crea condiţii de lucru decente pentru medici şi se pot asista pacienţii în condiţii civilizate (cazare, diagnostic, îngrijiri medicale etc.).

Aş putea spune că sunt cel puţin două tipuri de sacrificii în meseria mea: sacrificii ce ţin de reducerea implicării în familie - evident din lipsă de timp - şi respectiv cele care ţin de sistemul managerial. Fără să fiu ipocrit, cea mai mare mulţumire vine din partea pacienţilor, şi atunci când un pacient îţi recunoaşte eforturile printr-un simplu «mulţumesc» este un lucru deosebit. Pot să spun că bucuriile au fost numeroase, majoritatea legate de membrii familiei mele. În ceea ce priveşte dezamăgirile, ele sunt legate de modul în care ne «mişcăm» la nivel european - adică mult prea încet după gustul meu”, ne povestea directorul Institului de boli infecţioase “Prof. dr. Matei Balş”.

O viaţă salvată te apropie uşor, uşor de divinitate, “problema este să realizezi întotdeauna că nu eşti aşa ceva. Dacă reuşeşti acest lucru, atunci într-adevăr eşti un om normal şi poţi să-i înţelegi şi pe cei din jurul tău. Evident că în plan profesional nu poate exista o satisfacţie mai mare decât o viaţă salvată, însă este bine să-ţi temperezi elanul şi să dai Cezarului ce-i al Cezarului adică să conştientizezi cât ţine de tine şi cât de Cel de Sus. Dacă devii conştient de acest lucru atunci ai şanse mari să faci performanţă fără să ţi se urce la cap.”
Citeşte mai multe despre:   adrian streinu cercel

Serviciul de email marketing furnizat de