“Astăzi e ziua ta...”: Silviu Lupescu

“Am crezut în «noul val» al li­teraturii pe care mulţi au vrut să-l pună la colţ şi s-a dovedit că am mizat «pe un cal de rasă». Directorul editurii Polirom, Silviu Lupescu, împlineşte astăzi 55 de ani

“Am crezut în «noul val» al li­teraturii pe care mulţi au vrut să-l pună la colţ şi s-a dovedit că am mizat «pe un cal de rasă». Polirom a fost şi a rămas o editură cu un spirit deschis... Nimic nu-mi repugnă mai mult decât lipsa dialogului sau intoleranţa”, spunea directorul Polirom. Silviu Lupescu împlineşte astăzi 55 de ani.

“Când trec anii, eşti tentat să-ţi faci de ziua ta «câteva calcule». Important e să nu tragi linia şi să cazi în rutină, dimpotrivă, să ai mereu planuri de viitor. Planurile, ca şi visele, sunt cele care ne ajută să trăim. Cărţile au făcut parte din visele mele încă de copil. Citeam «Cuore» sau «David Copperfield» şi noaptea le visam. Fac parte dintr-o generaţie bântuită de frustrări. În adolescenţa mea erau puţine cărţi bune, iar ca să le procuri era o aventură. Fiecare titlu nou «cucerit» însemna o victorie însoţită mai în­totdeauna de şirul ei de bucurii.

Din fericirea pe care o resimţeam atunci în faţa unei cărţi cred că a pornit «cariera» mea de editor. Pur şi simplu, am vrut s-o împărtăşesc cu alţii. Restul ţine de întâmplare şi destin. Cred că am avut noroc ca editor. Am reuşit să public vreo 3.000 de titluri şi am cunoscut mulţi autori. Un editor îşi face mulţi prieteni. Difi­cultăţile încep abia

atunci când începi să-i refuzi.

Sunt mulţi care doresc să publice o carte, dar omul modern dispune de tot mai puţin timp pentru citit. Nu cred în «moartea cărţii», cartea nu poate pierde această luptă crono­fagă – nici teatrul n-a murit o dată cu apariţia televiziunii şi nici cinematografia. Desigur că dezvoltarea mediilor virtuale invită la schimbare, dar cum va arăta colaborarea cu modul clasic de editare este încă prematur de anticipat.

Poate că unii îşi mai amintesc lozinca inventată de comunişti: «Să facem totul, tovarăşi!». Nu sunt un nostalgic, dimpotrivă, dar dacă aş lua viaţa de la capăt, cu mintea de acum, cred că aş urma acel imbold: adică aş călători în Antarctica, aş învăţa Variaţiunile Diabelli la pian, aş juca la Bursă ca să-mi iau un iacht, aş lua lecţii de gastronomie de la Adriana Babeţi, m-aş face cri­tic literar ca să-i «rad» pe editori, aş studia lepidopterele, fluturii fiind frumoşi... În fine, sunt atâtea de fă­cut pe lume încât nici zece vieţi nu sunt de-ajuns. Inevitabil, la un mo­ment dat, fiecare trebuie să facă o alegere. Eu aş alege apoi... o editură.

Cu trecerea timpului, mi-e teamă să nu devin ursuz şi intolerant. Mi-e teamă că prieteniile de odinioară vor dispărea şi că nu voi avea cu ce să le înlocuiesc. Mi-e teamă că puţini dintre colaboratorii mei vor îm­bră­ţişa cariera de editor... Şi, mai ales, mi-e teamă că instinctul de conservare îmi va anihila tentaţia riscului. Fără să rişti, eşti deja un editor ratat. «Încearcă să rămâi tu însuţi!» E tot ce îmi doresc.”

Sentiment...

“Am uneori sentimentul că am construit o casă, doar că, în loc de cărămizi, am pus milioanele de cărţi. Câteodată, mă întreb dacă planu­rile arhitectului au fost cele mai bune sau dacă liantul a fost de calitate. Singurul răs­puns îl pot da doar cititorii”

Silviu Lupescu, director Polirom