Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De la 14 ani a fost cooptata in echipa de aur a Romaniei de la Deva. In 1996, la Atlanta, era medaliata cu aur la sarituri, iar in 2000, la Sydney, tot locul I la individual compus. Fosta gimnasta Simona Amanar implineste maine 27 de ani.
"Nu am fost obisnuite sa stam la coada"
De la 14 ani a fost cooptata in echipa de aur a Romaniei de la Deva. In 1996, la Atlanta, era medaliata cu aur la sarituri, iar in 2000, la Sydney, tot locul I la individual compus. Fosta gimnasta Simona Amanar implineste maine 27 de ani. "Sunt asistent universitar la Universitatea din Timisoara. Momentan, asta este jobul meu. Predau gimnastica. Deocamdata imi place ceea ce fac si nu as vrea sa-mi schimb locul de munca. Sunt foarte ocupata, as putea spune. Sunt si vicepresedinte al Federatiei Romane de Gimnastica, fac parte si din comisia de etica a Comitetului Olimpic Roman. Ma implic in diferite activitati in Timisoara, cum ar fi Comisia antidoping, sunt legata si de copiii «special olympics». Este mult mai important ce fac acum decat ce faceam in gimnastica. In gimnastica stiam ce trebuie sa fac. Totul era sa nu cad de pe barna sau de la paralele. Stiam ca merg la concurs nu ca sa particip, ci ca sa castig. Nu se punea problema ca nu voi castiga. Problema era ce puteam sa castig. Am ramas cu aceeasi mentalitate si acum. In tot ceea ce fac imi doresc sa castig sau sa-mi iasa foarte, foarte bine. Dar nu intotdeauna depinde de mine. Ma gandeam sa-mi fac sala de gimnastica. Cand am pus pe hartie toate lucrurile care trebuie, toate demersurile care trebuie facute, nu mi-a mai venit sa ma mai apuc de nimic. E destul de greu. Sunt lucruri care cu timpul le inveti si le accepti, pentru ca stii ca nu depind de tine. Cu rabdare si intelegere se rezolva. Din pacate, mie imi lipseste rabdarea. As vrea ca totul sa se rezolve in cateva zile. Noi nu am fost obisnuite sa stam la coada. Stateam la coada doar pentru o inghetata sau o prajitura. Sincer, eu nici acum nu stiu unde se plateste lumina, pentru ca sotul meu face toate lucrurile acestea. Pot sa spun ca sunt foarte norocoasa pe plan personal. Am un sot deosebit, am si un baietel de 4 ani. Baietelul meu merge la gradinita deja. Momentan nu m-am gandit sa-l indrept spre gimnastica. De la 3 ani schiaza. Vreau sa-l dau la inot. Gimnastica la baieti este frumoasa, dar este si grea. Rezultatele apar abia dupa 18 ani. Daca isi va dori acest lucru, il voi sustine. Mi-ar placea foarte mult sa-l dau la pian sau la vioara. De la noul an de viata imi doresc in primul rand sa fim cu totii sanatosi si imi mai doresc o fetita, de fapt imi doresc inca un copil, indiferent ce este, baietel sau fetita. Pe plan secundar imi doresc sa ma inscriu la doctorat si sa merg cat pot pe partea asta. Pe primul plan pentru mine este familia, pentru ca am fost departe de parintii mei si mi-au lipsit foarte mult. Acum pot sa spun ca profit de ocazie si copilaresc alaturi de baietelul meu.""Este mult mai important ce fac acum decat ce faceam in gimnastica. In gimnastica stiam ce trebuie sa fac. Totul era sa nu cad de pe barna sau de la paralele. Stiam ca merg la concurs nu ca sa particip, ci ca sa castig" - Simona Amanar, fosta gimnasta
Citește pe Antena3.ro
