"Astăzi e ziua ta..." - Simona Mihăescu

Se felicită pentru că nu a făcut compromisuri majore şi regretă momentele în care nu a avut curajul să lupte pentru ideile sale, cu orice risc... Simona Mihăescu împlineşte astăzi 39 de ani.

Se felicită pentru că nu a făcut compromisuri majore şi regretă momentele în care nu a avut curajul să lupte pentru ideile sale, cu orice risc... Simona Mihăescu împlineşte astăzi 39 de ani.

"Trecerea timpului îţi schimbă... privirea"

"Eram elevă cînd am dat o probă de film la Buftea. Am luat rolul, deşi nu aveam deloc experienţă. Aveam doar 17 ani, multă naturaleţe şi o dorinţă nebună de a face ceva important.  Filmul  se numeşte «Zîmbet de soare», în regia Elisabetei Bostan. Îmi plăcea să joc... După cîţiva ani am realizat că pot să fac din pasiunea mea o profesie. Am intrat la ATF, apoi am început să joc pe scena Teatrului Mic din Capitală. Este cea mai frumoasă meserie din lume şi mă consider o norocoasă să o fac. Visam să fiu cunoscută, iubită, visam ca părinţii mei să fie mîndri de mine şi mă gîndeam în sinea mea că o să le-arăt eu tuturor de ce sînt în stare. Acum visez să fac numai ce mi se potriveşte, lucruri care să mă reprezinte, să am posibilitatea să aleg şi mai ales puterea de a spune NU. Trecerea timpului îţi schimbă... privirea. Din păcate, nu devenim nici mai buni, nici mai frumoşi şi nici mai înţelepţi. În ceea ce mă priveşte, nu pot să-mi dau seama. Nu mai plîng aşa uşor şi de asta aproape că îmi pare rău. Înainte plîngeam pînă mă răcoream, după care mă simţeam purificată şi gata să o iau de la capăt.

Orice actor doreşte să fie văzut şi apreciat pentru arta sa. Munca în televiziune, la un serial de exemplu, este total diferită de cea din teatru, dar este o provocare căreia nu-i poţi rezista. Televiziunea creează dependenţă... Te adaptezi, începi să ai succes, apoi nu mai poţi fără. Cred că tot ce am făcut trebuia să fac, iar ce nu am realizat este clar că nu era pentru mine. Nu am avut mari dezamăgiri, mai degrabă păreri de rău pentru rolurile pe care nu le-am făcut la vîrsta potrivită. Mi-ar fi plăcut să interpretez mai multe personaje clasice. Maşa din «Trei surori», de exemplu. Visez încă la ea, dar nu actorul alege ce vrea să joace. Am avut multe satisfacţii în teatru şi în televiziune. M-am simţit de multe ori respectată şi iubită pentru realizările mele. Au fost momente dificile, cînd lucrurile nu au ieşit aşa cum mi-am dorit. E greu de depăşit un eşec. Atunci mă doare tare, la propriu. Apoi analizez ce n-a mers şi încerc să repar în măsura în care depinde de mine. Dar nu am ajuns în situaţie-limită niciodată. Iau lucrurile şi oamenii aşa cum sînt. Sînt orgolioasă, impulsivă, puţin cam tipicară, spre disperarea familiei mele, pe care o  iubesc nespus. Nu îmi place să intru pe geam dacă m-ai dat afară pe uşă. Pe de altă, parte cred că sînt un om de cuvînt, îmi place să respect ce-am promis, îmi susţin prietenii, urăsc linguşeala, prostul gust şi ipocrizia."