"Astăzi e ziua ta..." - Ştefan Birtalan

Aşteaptă cu nerăbdare meciurile Steaua care urmează in Cupele Europene şi doreşte handbalului romănesc performanţe deosebite. Directorul sportiv al Clubului Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti, secţia handbal, Ştefan Birtalan, a implinit ieri 59 de ani.

Aşteaptă cu nerăbdare meciurile Steaua care urmează in Cupele Europene şi doreşte handbalului romănesc performanţe deosebite. Directorul sportiv al Clubului Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti, secţia handbal, Ştefan Birtalan, a implinit ieri 59 de ani.

"M-am uitat in ’64 la Campionatul Mondial de handbal, care s-a transmis in Romănia pentru prima dată. Performanţele celor de atunci m-au determinat să mă apuc de acest sport. Am avut o generaţie de oameni extraordinari (Penu, Gaţu), care m-au ajutat, m-au invăţat. Am crescut intr-un spirit de sportivitate şi de dorinţă de a face extraordinar de mult acest sport. Şi acum, după atăţia ani, ne vedem cu mare plăcere. Pe lăngă performanţă a rămas şi prietenia, pe care, din păcate, o văd cu mare dificultate infiripăndu-se intre cei din tănăra generaţie. Observăndu-i zi de zi, constat că, deşi sunt talente deosebite, işi pierd foarte mult din talent din cauza acestor «mici» scăpări. Handbalul este un sport de tradiţie in Romănia. Ca popularitate se află pe locul doi, după fotbal. Inaintea mea au fost generaţii extraordinare. Noi am dus tradiţia mai departe şi sper ca şi această nouă generaţie să reuşească. A trecut foarte mult timp de la ultima noastră performanţă la masculin. La fete avem performanţe foarte frumoase şi de admirat, dar la băieţi suntem in urmă.

Am făcut multe sacrificii pentru handbal. Am avut o viaţă dificilă ca sportiv, apoi ca antrenor, şi acum conducător. N-am ştiut niciodată cănd mă trezesc şi nici cănd mă culc. De multe ori mi-am neglijat şi familia, dar am făcut totul pentru prima mea iubire, handbalul. Acest sport mi-a adus bucurii enorme. Să fii campion mondial nu este uşor. Marea noastră dezamăgire, a generaţiei noastre, a tuturora, rămăne necăştigarea Olimpiadei din ’76. Locul II ne cam doare şi acum. Am făcut şi lucruri bune, şi lucruri proaste, dar e natural, «omul care nu munceşte nu greşeşte».

Mă felicit că am reuşit să fac un sport care mi-a plăcut de mic şi imi place şi acum. Sunt fanul tuturor echipelor romăneşti, in special al Stelei. De 40 de ani lucrez la Steaua şi este normal să fiu roş-albastru. Mă blamez că nu am reuşit să am o viaţă atăt de «curată», in sensul de a fi mai mult cu familia, care mi-a lipsit de foarte multe ori. Căştigarea celor două titluri mondiale, a Champions League-ului la handabal şi a celor trei medalii olimpice cu care mă măndresc şi care nu pot fi puse la indoială, sunt cele mai mari realizări ale mele. In rest, am o familie frumoasă, cu doi copii minunaţi, care iubesc sportul la fel de mult ca şi mine.

Nu aş schimba nimic in viaţa mea, dacă aş putea intoarce timpul. Aş face sport, pentru că imi place şi ii sunt sută la sută devotat."