ASTĂZI E ZIUA TA... Ştefan Cazimir

Unui om politic îi trebuie o calitate primordială: aceea a concordanţei între vorbe şi fapte, dar astăzi nu ne putem baza decât pe "teoria" că... alegerile le câştigă cine proMINTE mai mult! Ştefan Cazimir împlineşte astăzi 76 de ani.

Teoriile trec, textele rămân..."

"Debutul meu literar s-a consumat când eram în clasa a treia elementară cu o poezie apărută în Ziarul copiilor. Debutul matur s-a produs după terminarea facultăţii prin publicarea unor studii de istorie literară. Probabil că această pasiune este şi ceva ereditar pentru că mama a fost profesoară de franceză şi germană. Domeniul filologic era reprezentat prin unul din... ascendenţii mei.

Critic şi istoric literar, profesor de lite­ra­tură, politician... evident că activitatea cea din urmă mi-a adus cele mai mari satisfacţii. Am ajuns în politică în momentul imediat postrevoluţionar.

La 6 februarie 1990 a apărut în ziarul Li­bertatea «Manifestul partidului Liber-Schimbist», la care eu am aderat a doua zi. Autorul textului pe care l-am men­ţionat era cunoscutul gazetar şi grafician Octavian Andronic. Ideea acestui partid îi aparţine. Octavian Andronic era redactorul-şef al unui cotidian independent şi nu putea să-şi asume el funcţia de Preşedinte al Consiliului Director şi apoi reprezentant în Camera Deputaţilor.

Momente de cumpănă... ar fi foarte greu de spus: în afară de perioada foarte îndepărtată a copilăriei când a fost război şi când viaţa celor din jur şi a mea putea să atârne de un fir de păr... Momentul în care ţara întreagă s-a aflat în cumpănă a fost decembrie 1989, când am ieşit îmbătat de aerul tare al libertăţii să doborâm regimul opresiv. Am mândria de a mă fi aflat în stradă. Sunt chiar deţinătorul celui mai vechi şi autentic certificat de revoluţionar din România.

Este un petic de hârtie pe care scrie: «nu plecaţi acasă!». Trecea din mână în mână. Când a ajuns şi în mâna mea l-am păstrat şi îl am şi astăzi sub cristalul biroului.

Dacă aş avea în faţă un alt adolescent decât eu, nu i-aş da nici un sfat, pentru că după expresia lui Oscar Wilde – «Sfaturile nu servesc la nimic, singurul lucru pe care îl poţi face cu ele este să le dai şi tu mai departe».  Întorcându-mă în trecut, în perioada când lucram cu studenţii ceea ce încercam să le transmit era fidelitatea faţă de text în sensul de a nu acorda mai mult credit teoriilor pe marginea tex­telor literare decât textelor înseşi. Textele au o putere de convingere care ră­mâ­ne întotdeauna superioară teoriilor, ca dovadă că teoriile trec, iar textele rămân.

Pornirea noastră la drum – mă refer la cei din generaţia mea –, s-a efectuat în perioada totalitarismului comunist când totul era supus dogmelor oficiale şi când formularea unui ideal personal ar fi ieşit cu totul din canoanele epocii... aşa încât ne mulţumeam să ne supunem. Era o epocă a supunerii şi nu a idealurilor cu contur personal."