Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Născută de Sânziene, una dintre cele mai frumoase sărbători ale românilor, Tania Filip are un destin aparte, al omului care îşi cunoaşte misiunea de a face bine celor din jur. Profesor universitar doctor la Universitatea Naţionala de Artă Teatrală şi Cinematografică şi Director al Departamentului Masterat, a primit şi funcţia de prorector pentru cercetare, pentru că iubeşte migala şlefuirii tinerilor viitori actori, pe care-i îndrumă pas cu pas spre lumea aceasta a teatrului cu infinită răbdare. Filmele sale reprezintă dovada că numai având vocaţie reuşeşti în această profesie numită Actorie, iar rolurile din teatru au ajutat-o să vadă des cum păşesc îngerii pe scenă. Astăzi, Tania Filip îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Îi urăm “La mulţi ani!”
“Îmi permit să am luxul să joc numai când vreau eu, ce vreau eu, cu cine vreau eu”
“Mă străduiesc să fac numai lucruri bune. În ordinea priorităţilor, sunt alături de Alexandra, fetiţa mea, care a terminat clasa a VI-a şi a devenit o domnişoară în toată regula. Deja alegem haine împreună, mai mult ea pentru mine, ne jucăm de-a fetele de-adevăratelea. Ne ocupăm de călărie, pentru că-i place foarte mult. Îi plac caii, vrea să se facă medic veterinar şi deci asta este prioritatea 0. Prioritatea 1 este facultatea, UNATC, unde am o funcţie de răspundere, sunt prorector pentru cercetare. Faţă de încărcătura de dinainte, sigur că s-a mai adăugat o dimensiune. Lucrăm în echipă şi îmi place să cred că suntem una care realizează lucruri bune. Despre lucrul cu studenţii, pot spune că am avut o promoţie foarte reuşită la Master, la Actorie anul acesta. Actori excepţionali mulţi dintre ei şi am avut mari satisfacţii. Am avut o stagiune foarte bună cu musicalul «Chicago», «Livada de vişini» a lui Cehov, «Commedia dell'arte» şi un Shakespeare, patru spectacole importante, la care am muncit mult. Am încercat să mă împart între viaţa profesională şi viaţa de familie, repet cu Alexandra în centrul familiei noastre. L-am avut şi pe căţelul Charles de lângă noi, un scottish terrier foarte drăguţ şi haios. Cam acesta ar fi tabloul vieţii mele până în această clipă.
După ce am cântat în Song a fost perioada de actorie, sigur că au fost filmele lui Dan Piţa la început, apoi am intrat la facultate, am devenit actriţă, iar în 1993 am plecat în America la o bursă Fulbright şi asta a cam schimbat sensul carierei mele. Am luat-o pe acest drum al pedagogiei artei actorului şi ca toate lucrurile care probabil trebuie să se întâmple ea a venit de la sine. Nu am căutat povestea asta, nu am momit-o, nu mi-am dorit-o, dar odată descoperită am fost foarte fericită de această nouă dimensiune a mea. Sigur, dimensiunea de actriţă rămâne, însă acum am luxul să joc numai când vreau eu, ce vreau eu, cu cine vreau eu, nu pot fi pusă în nicio situaţie care să nu-mi convină, nu vreau să fac decât ceea ce-mi place pe acest tărâm, de asta şi joc foarte puţin. Trageţi dumneavoastră concluziile! Am un proiect pe această dimensiune de actriţă, sper să se şi întâmple. O regizoare care trăieşte în Franţa, o româncă, Carmen Veştemeanu, care a mai montat aici la noi, sper să se realizeze, să se materializeze în această aventură financiară prin care trec teatrele româneşti. Printre planurile cu studenţii, cel mai apropiat este un workshop informal cu studenţii pe care o să-l desfăşurăm la Bran, unde eu am o casă de vacanţă şi i-am invitat pe studenţii mei să stăm timp de trei zile. Îmi doresc numai lucruri frumoase. Sunt foarte fericită pentru că în toată nebunia asta generală şi în tot cenuşiul acesta care ne înconjoară, cu toate acuzele acestea care se aduc actualei generaţii, eu am acest privilegiu de a trăi printre tineri frumoşi. Sunt minunaţi, cred în ceea ce fac, au vocaţie, este un lucru extraordinar şi pe calea aceasta vreau să spun că-i admir din toată inima, pentru că ştiu ce-i aşteaptă, ce nu-i aşteaptă mai bine zis, dar ei aşa îşi aleg să fie viaţa asta. Ei vor să fie actori pentru că ei cred în acest lucru. Mi se pare un lucru extraordinar. Sunt alergaţi, sunt hăituiţi, fără bani, posturi blocate, dar cu toate astea merg înainte şi fac totul cu credinţă, generozitate, talent şi dăruire. Îi admir”.
Citește pe Antena3.ro
