Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Şeful Secţiei de Chirurgie Toracică din cadrul Institutului Oncologic Bucureşti, profesor universitar doctor Teodor Horvat, împlineşte mâine 60 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.
“Este a patra oară când vă interesaţi de mine, este o dovadă că nu m-aţi uitat, pentru care vă mulţumesc. Mă întreb ce aş putea să vă mai spun în plus faţă de anii precedenţi, fără a mă repeta. Acum sunt mai bătrân cu un an, iar anul ăsta îmi rotunjeşte vârsta la 60. Aş putea spune că, pe lângă bucurie, am un sentiment de neputinţă de a opri trecerea timpului. Dar cine are această putere, în mod sigur nici o fiinţă omenească, poate doar Dumnezeu. Iar El nu are dorinţa, nici interesul să oprească trecerea timpului. De multe ori m-am întrebat dacă anul omului este echivalent cu anul terestru care reprezintă o rotaţie completă în jurul Soarelui. Îmi permit să spun că nu este aşa. Fiecare om are anul său; la unii este mai lung, la alţii mai scurt – este anul biologic al fiinţei umane. Aşa cum oamenii sunt diferiţi şi anii biologici variază de la individ la individ. Doi oameni de aceeaşi vârstă în ani tereştri în realitate sunt diferiţi ca ani biologici, unul e mai tânăr, iar celălalt mai bătrân.
După cum ştiţi, am avut multe necazuri, am fost prigonit cum nu a mai fost nici un chirurg. Mi s-a limitat accesul la sala de operaţii, care este altarul chirurgului. Aici el salvează vieţi, aici întoarce pacientul de pe drumul fără întoarcere. Asta este menirea chirurgului. Se spune în Biblie că de vei bate păstorul se va risipi turma. Iar eu pot să adaug că de vei bate şi prigoni pe chirurg vei lua şansa pacientului de a trăi. De câteva ori i-am spus celui care mă prigonea: «Mă bateţi, dar eu sunt precum coasa, pe măsură ce mă bateţi mă ascut». Şi m-am ascuţit. Aşa am supravieţuit din 2006 până în 2009 toamna, când clinica de chirurgie toracică s-a mutat de la Spitalul Militar Central la Institutul Oncologic Bucureşti, care este a doua noastră patrie. Aici am început să ridicăm o nouă casă de chirurgie toracică. Nu a fost şi nu este uşor.
Dar şi aici, în timp ce eu şi colaboratorii mei, dr Cezar Motaş, dr Mihnea Davidescu, dr Natalia Motaş, dr Corina Bluoss şi dr Ovidiu Rus, puneam cărămidă peste cărămidă, am avut parte de unul sau doi care ne subminau fundaţia pentru a nu putea construi nimic. Nu au reuşit şi nu vor reuşi, pentru că acţiunea lor nu e creştinească. Mai avem multe de făcut şi vom face şi nimic nu ne va descuraja, pentru că am întâlnit şi oameni adevăraţi care ne-au întins o mână de ajutor, iar numărul lor e cu mult mai mare decât al prigonitorilor şi demolatorilor.
Iar dacă uneori ne mai cuprinde deznădejdea neputinţei, urgent ne revenim, iar cel care ne întăreşte pentru a izbândi în lupta cu boala este pacientul chirurgical toracic, a cărui speranţă se îndreaptă către Cel de Sus şi către noi.
Sper ca anul viitor să vă pot spune că am terminat construcţia casei de chirurgie toracică. De unii singuri va fi imposibil, dar sprijiniţi de managerul I.O.B., doamna profesor Rodica Anghel, şi de Ministerul Sănătăţii, vă voi putea spune că toate s-au făcut.”
Citește pe Antena3.ro
