Unul dintre cei mai iubiţi artişti români, maestrul Tudor Gheorghe împlineşte mâine 68 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Probabil într-o zi soarele va răsări, aşa cum va trebui, şi pe uliţa acestei naţii”
“Cred că şansa e importantă în viaţa unui artist. Povestea este frumoasă privită aşa. De pildă, se zice că Dumnezeu şi cu Sfântul Petre trec din când în când şi împrăştie cu har. Şi, după un timp, trec din nou şi zic – am trecut, pe aici, pe la Bârca şi s-a născut Adrian Păunescu, să zicem. Am trecut pe la Bulzeşti, ia să vedem ce e aici, se naşte un copil, Marin Sorescu. Şi tot aşa se împrăştie harul. Apoi, Dumnezeu îl întrebă pe Sf. Petru, pentru că e un bun contabil şi îi zice – Petre, noi am trecut prin ţara asta amărâtă şI am tot împrăştiat har. Ce s-a întâmplat? - Petru îi spune pe unde au fost şi că unii s-au ţinut de promisiune, alţii nu. - Unii au nu şi-au bătut joc de harul pe care l-am dat noi - Bine, atunci, încurajează-i, spune Dumnezeu. Ceilalţi şi-au cam bătut joc de har. - Ia-l definitiv, spune Dumnezeu -. Ce vreau să spun este că Dumnezeu îţi dă har, dar în clipa în care începi să-ţi baţi joc de el, ţi-l ia. Poţi să întâlneşti promisiuni în spaţiul artei câte vrei, tineri care pleacă ca nişte tipi geniali în viaţă şi, după un timp, nu mai aude nimeni de ei. Nu rezistă tentaţiilor, li se urcă la cap mândria, harul se diluează şi sfârşesc nişte anonimi, blestemând lumea înconjurătoare care nu a înţeles genialitatea lor.
Nu cred în miracole, viaţa este făcută să fie trăită cu lucruri palpabile. Profesoara mea de teatru, doamna Eugenia Popovici mi-a inoculat încă de la 17 anişori o idee extrordinară. Probabil că ea a înţeles că Dumnezeu mi-a dat şI mie har şI mi-a zis – Puiu' mamii, învaţă de mic să te bucuri de lucrurile mărunte. Bucură-te de lucrurile mici! - A fost pentru mine un îndemn extraordinar în viaţă. N-am visat la lucruri foarte mari, am muncit pentru fiecare lucru pe care l-am făcut, am ştiut să mă bucur de un vers frumos, de un peisaj frumos, am ştiut să mă bucur de ce e în jurul meu. Viaţa nu e făcută din nebunii frumoase, viaţa e făcută din necazuri de toate feluri. Nu există om fericit, fără necazuri. Trebuie să ştim să ocolim necazurile şi din când în când să le transformăm în bucurii.
Despre copilărie... Nu există copilărie nefericită. Din punctul de vedere al maturului există momente în viaţa copiilor care sunt nefericite, din punctul de vedere al copilului, când e copil, nu se simte nefericirea. Copiii săraci au momente de mare fericire pentru că ei ştiu, Dumnezeu le dă această putere, aşa cum spuneam mai devreme, de a se bucura de lucrurile aproape nevăzute de alţii. Copiii care au şansă în viaţă să se nască într-o familie care să le asigure toate lucrurile au altfel de bucurii, dar copilăria are frumuseţea ei, indiferent cum. Pentru mine, copil de ţăran din comuna Podari, a fost o minune copilăria mea. Că am trecut prin perioade mai dificile, când eşti un caracter puternic şi pe alea le priveşti cu oarecare îngăduinţă, aşa cum privesc eu toată adolescenţa mea, care nu a fost una fericită.
Tudor Gheorghe mai crede aşa cum a crezut întotdeauna în fantezia creatoare absolut fabuloasă a acestui popor, unde are şansa să fie şi el un cetăţean. Crede foarte tare în poezia pe care încă o caută şi încă încearcă să o promoveze la nivelul cel mai înalt şI cel mai frumos şi cred că programul meu cultural început cu 50 de ani în urmă încet-încet începe să capete contur. Mai am puţin şi termin întregul gând pe care l-am avut, îl am şI care îmi dirijează dezvoltarea artistică. Nu fac nimic la întâmplare.
Să vă ferească Dumnezeu de prea multă lumină, să vă ferească Dumnezeu de prea mult întuneric, trăiţi cum e mai bine, şI în umbre şi în întuneric. Lumina prea puternică de orbeşte, întunericul te orbeşte. Nu înseamnă că trebuie să trăiţi în gri. E o mică diferenţă. Să încercăm să luăm şi lucrurile frumoase ale vieţii şi lucrurile amărâte, să trecem peste toate, probabil într-o zi soarele va răsări, aşa cum va trebui, cred eu, şI pe uliţa acestei naţii.”