Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Este un nume binecunoscut publicului. Actor de 50 de ani, profesor de actorie de cativa ani, Virgil Ogasanu iubeste si respecta arta pe care a ales sa o slujeasca, teatrul. Si nu in ultimul rand, un om iubitor de frumos, de colegi si prieteni, cu o imensa pasiune pentru pescuit, care i se trage de la locul unde s-a nascut, pe malul Dunarii, la Drobeta -Turnu Severin. Virgil Ogasanu si-a sarbatorit ieri ziua de nastere. Jurnalul National ii ureaza “La multi ani!'
“Pentru mine, din fericire, a fost un an bun, vorbesc din punct de vedere al sanatatii. Nu am avut probleme, caci pentru profesia noastra sanatatea este unul din punctele esentiale. Sa fii sanatos ca sa poti sa-ti duci mai departe menirea sau sa-ti porti crucea. Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a tinut sanatos sa pot sa ma achit de toate sarcinile mele profesionale, fie la teatru, fie la radio, fie la piata. Am avut chiar acum un an premiera spectacolului dupa un text de Dostoievski, , in regia lui Alexandru Darie. Proiectul a fost inceput de regretatul Ion Cojar, iar teatrul a hotarat sa-l continue in memoria lui. A fost un spectacol cu bataie lunga si a avut niste ecouri deosebite chiar la Moscova unde am fost la Festivalul Uniunii Teatrelor Europene. Un succes, ceea ce este extraodinar la rusi. Ne-am simtit ca si cum vindeam castraveti la gradinari. Ne-au apreciat mult si chiar au spus ca romanii si polonezii sunt cel mai aproape de teatru si stiu sa joace cel mai bine. Ne-am apropiat mult de spiritul lor. I-am gasit calzi, minunati. Am intalnit teatre vechi, cu parfum vechi, mari actori. Minunatul Malii Teatr, unde e o istorie fantastica si aceeasi atmosfera creatoare. A fost o mare bucurie, pentru ca noi din pacate nu mai suntem la curent cu ce se intampla in cultura rusa, in teatru, balet, cinematografie. Foarte rar mai prindem ceva. Ma duc in fiecare an la intalnirile Institutului International de Teatru Mediteranean din Franta din care Teatrul Bulandra face parte si am si jucat pe scena lor la Marsilia. Ei in fiecare an au in programul teatrului o saptamana dedicata teatrului rus, la care vin cei mai bune echipe, selectionate nu numai de la Moscova, sau Kazan, dar si din diferite parti ale Rusiei unde sunt spectacole notabile. Exista o preocupare a teatrului din Marsilia sa aduca cei mai buni actori, cele mai bune productii, ceea ce noi nu facem si nu inteleg de ce, pentru ca la noi Stanislavski este inca considerat parintele teatrului. , arhicunoscut, de aceea facem parte din Uniunea Teatrelor Europene, alaturi de 14 cele mai bune teatre din Europa.
Imi continui spectacolele mele pe care le stiti, , , la Nottara cu , cu uzina de placeri, pe care o joc de noua ani. Le-am spus colegilor mei ca eu, care am rolul unui pensionar pot juca la infinit, dar ce faceti voi, ca nu mai sunteti tineri. Nu mai aratati asa. Ne amuzam. Pregatesc in toamna, in septembrie, la National, in regia lui Horatiu Malaele, unde joc Trahanache, Malaele e Dandanache. Speram sa fie un lucru bun, e un lucru indraznet. La Caragiale sunt mari probleme pentru ca oamenii sunt obisnuiti cu un anumit gen de spectaole, refuza noul. Noi pastram tot textul lui, minus un act, care s-a scos. Dar restul pastram. In perspectiva mi-ar face placere sa fiu solicitat si sa pot sa raspund si sa ma achit de toate invitatiile pe care le primesc.
Sunt angajat la Bulandra din 1965. Initial, eu nu mi-am dorit sa vin aici. Am vrut sa merg la Teatrul de Comedie, pe-atunci condus de Radu Beligan. Mi se parea un teatru mai suplu si mai modern. Acolo se monta Eugen Ionescu, lucrau regizori tineri. Imi placea foarte mult. Bulandra mi se parea un teatru prea academic pentru un tanar care, credeam eu, ar fi strivit printre monstrii sacri. Si profesoara mea, Beate Fredanov, era actrita la Bulandra. Am vazut atunci toate spectacolele teatrului, in cladire aflandu-se la momentul ala si Institutul de Teatru. Coboram seara de seara si o vedeam jucand pe doamna Bulandra, alaturi de toti marii actori. La Teatrul de Comedie nu aveau nevoie de actori si m-am intors la Teatrul Bulandra, unde am dat concurs pentru post, in fata unei comisii in care erau Toma Caragiu, Gina Patrichi, Cornel Coman. Am avut norocul sa intalnesc o trupa de actori de talie internationala, de la care am avut ce invata, si niste regizori de marca. A fost o sansa, pentru ca scoala de la Teatrul Bulandra este cu totul speciala, cum nu exista in alta parte'.
Citește pe Antena3.ro
