Astăzi e ziua ta... Virgil Popescu!

"Înainte de '89 eram considerat o speranţă care are tot timpul să mai aştepte marea confirmare, iar după '90 am fost considerat ca făcând deja parte din generaţia expirată (şi e valabil pentru mai toţi compozitorii din generaţia mea...)", mărturiseşte dezamăgit profesorul şi compozitorul Virgil Popescu. Mâine împlineşte 55 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".

"De fiecare dată, îmi doresc ca ziua mea să se nimerească într-o zi lucrătoare, în care să fiu foarte ocupat. Şi de fiecare dată (de la an la an) locul să fie altul. Iar acolo, printre altele, să le spun, la un moment dat, celor care mă înconjoară că e ziua mea, să le dau ceva prăjituri sau bomboane... Şi cam atât.

Anul ăsta, din păcate...o să fie altfel. La 1 februarie am sărbătorit-o pe mama, la mine acasă. Împlinise 84 de ani. Însă... la 12 februarie, în urma unui accident vascular... a trecut rapid şi discret în nefiinţă. Nu ştiu ce voi face de ziua mea... Probabil mă voi gândi la ea, la mama, cu şi mai multă intensitate. Dacă n-ar fi existat ea, n-aş fi existat nici eu, nici ziua mea de naştere... Mă pierd în nimicuri...

Sunt extrem de fericit şi împăcat cu certitudinea că ultimii patru ani din viaţa mamei i-am schimbat mult în bine. Am stat mai tot timpul împreună, i-am redeschis pofta de viaţă... O consider cea mai mare împlinire personală a existenţei mele de până acum. Poate am să par naiv şi pueril, dar a doua mare împlinire personală mi se pare întâlnirea de câteva minute cu actorul francez Alain Delon, în urmă cu trei ani, pe 13 februarie 2007, în loja sa din Teatrul Marigny din Paris.

Încă din copilărie a fost şi rămâne idolul meu între toţi actorii lumii (aşa cum în muzică este Paul McCartney). Îi mulţumesc şi acum prietenei mele Lelia Florescu pentru tot ce a făcut pentru realizarea acestei întâlniri. A treia mare împlinire personală este fiul meu, Sabin Popescu, de 24 de ani, student la Arhitectură. Profesional, sunt împlinit pentru că am reuşit (fără să-mi propun iniţial) să transform muzica într-un fel de terapie educativă în relaţia mea cu copiii de la grădiniţele la care activez ca profesor de muzică (mult spus... mai corect este «Terapeut»).

EXERCIŢIU DE IMAGINAŢIE
Ca şi ministru al Culturii, aş restabili scara ierarhică a sistemului de valori. Aş favoriza arta românească autentică şi aş echilibra mecanismul de promovare a ei. Sună a cenzură..., dar aşa aş face (în sinea mea sunt resemnat..., dar, dacă mă stârneşte cineva, spun ce am de spus!). Şi aş căuta o soluţie civilizată, demnă, umană pentru artiştii ajunşi la vârsta pensionării.

MI-AR PLĂCEA SĂ RETRĂIESC...
Starea pe care am avut-o atunci când am compus «Te iubeam». În al doilea rând, momentul întâlnirii cu Alain Delon (cred că aş fi mult mai atent la detalii...). În al treilea rând, aş retrăi cu o plăcere greu de descris oricare din ultimele 12 zile din viaţa mamei mele. În mod evident şi categoric, de ziua mea şi nu numai, mi-e dor de MAMA."