x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta: Vladimir Găitan

0
01 Feb 2012 - 21:00
Astăzi e ziua ta: Vladimir Găitan


Vladimir Gaitan, unul dintre cei mai iubiti actori romani, implineste astazi 65 de ani. Jurnalul National ii ureaza "La multi ani!".

"Ce trebuie sa facem ca sa nu-i deranjam pe unii? Sa murim, asa cum a facut Milu?"
Am stat de vorba cu domnia sa in seara in care bunul sau prieten, marele actor Emil Hossu, s-a stins din viata. Ne-a marturisit ca va avea cea mai urata aniversare si ca toate vorbele sale stau sub semnul puternicei dureri provocate de moartea lui Milu, "ultimul om pe care mi-as fi dorit sa-l pierd".

"As fi fericit acum daca as fi o broasca testoasa sau un melc, ca sa ma pot inchide intr-o carapace si sa mai ies peste 2.000 de ani. Am incercat sa am o relatie normala cu voi (presa), sa apar din cand in cand, decent, v-am refuzat de atatea ori pentru ca, la un moment dat, ma si jenam, uneori trebuie sa lasam oamenilor timp sa li se faca putin dor de noi, sa nu-i agresam cu prezenta noastra. Ii vad pe colegii mei ca se implica, apar la diferite posturi de televiziune, povestesc, isi dau cu parerea. La 65 de ani, pe care ii implinesc astazi, cred ca ar trebui sa stam putin, sa ne intrebam daca menirea noastra este asta, poate e mai bine sa ne multumim sa murim pe scena, asa cum s-a intamplat cu bunul meu prieten Emil Hossu.

Nu m-am plans niciodata ca am o pensie de 13 milioane de lei vechi, dar am spus ca nu este normal ca un actor, dupa 44 de ani de munca, sa aiba o pensie de mizerie. S-au gasit oameni care sa ma judece, de parca as fi polemizat cu contabilii, ingine­rii sau doctorii. As vrea sa le raspund prin voi tuturor celor care ma condamna. Ce trebuie sa facem ca sa nu-i deranjam pe unii? Sa murim, asa cum a facut Milu? Uite ca murim! Oameni buni, nu vreau sa ma cert cu nimeni, vreau doar sa ma despart impacat, sa stiti ca v-am iubit, si acolo, pe scena, si eu si Hossu, toti colegii mei ardem pentru voi! Noi nu am avut zile libere, nu am avut sambete si duminici. De ce? Ca sa-i vedem pe oameni fericiti, sa aplaude, sa se bucure! Asta a fost meseria mea si nu vreau ca la asta sa mi se raspunda: «Si eu am muncit!». Oameni buni, haideti sa ne impacam! Vreau sa ma impac cu toata lumea, vreau sa ma retrag in liniste, fara sa agit si sa incit la polemica. Nu am de impartit absolut nimic cu nimeni. Tot ce-mi doresc este sa ma bucur de familia mea, de cei cativa prieteni care ma iubesc. Suntem in momente grele si cred ca trebuie sa dam dovada de mai multa bunatate, de mai multa intelegere. S-a produs o dezbinare ingrozitoare, de care imi este frica. Mi-e frica sa ies pe strada, ma tarasc pana la teatru si plec de acolo infofolit, sa nu ma vada lumea, tocmai ca sa nu aud urateniile si comentariile oamenilor. Cand ma urc pe scena vreau sa ard ca o flacara de magneziu, pentru ca spectatorii sa plece multumiti acasa."

Bucurii/neimpliniri. "Ma felicit pentru familie, in primul rand pentru ca am avut un scop in viata, si asa cum am putut mi-am protejat fami­lia. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am fost rasplatit, in privinta asta, cu niste copii abolut minunati, cu o sotie minu­nata, cu care sunt de 37 de ani. Ei ma fac sa ma iert pentru multe dintre pacatele mele, pe care le-am facut din dragoste pentru ei. Pana la urma, suma bilelor albe ramane tot familia, in familie mi-am regasit echilibrul si o fericire totala. Altfel, sunt fericit ca am lucrat cu Sergiu Nicolaescu, cu Dan Pita si cu multi alti regizori mi­nunati.

Cat despre regrete, imi pare rau ca in seara de 21 decembrie 1989 nu am avut curajul sa merg in mijlocul oamenilor alora, care astazi sunt terfeliti in Piata Universitatii, sa fiu alaturi de ei. Am ramas undeva, in linia a doua si, cand a inceput sa se traga, am fugit spre teatru sa ma adapostesc. A fost un moment de lasitate pe care mi-l asum si il regret si acum. Totul a fost facut in ideea ca trebuie sa-mi protejez familia, sa-mi vad de treaba, ca totul o sa treaca. Cred ca asta ne face si astazi, pe majoritatea dintre noi, sa fim acasa, si nu acolo, in Piata. Aceasta este o mentalitate pe care eu mi-o asum si de care nu sunt mandru. Este menta­litatea celor care s-au complacut, i-am lasat pe altii sa ne faca treaba, si asta se simte.
La ceas aniversar, vreau sa adresez un gand de conciliere, de intelepciune, pentru noi toti. Avem nevoie mai mult decat oricand."
Citeşte mai multe despre:   vladimir gaitan

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de