Astăzi e ziua ta... Zamfir Dumitrescu!

"Am ieşit din politică cu un gust amar" Face parte, alături de Florin Codre, Cornel Antonescu, Napoleon Tiron, ş.a. din generaţia de aur a Institutului de Artă Plastică "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti. Pictorul, profesorul universitar doctor, Zamfir Dumitrescu împlineşte astăzi 63 de ani. La mulţi ani!

"Apropierea mea de pictură s-a produs în timp. Am început să desenez şi să colorez de mic copil «beneficiind» de faptul că am avut tot felul de boli în copilărie, picioare şi mâini în ghips de mai multe ori, situaţie care mă imobiliza în pat şi în casă. Atunci desenam şi ascultam radioul toată ziua, de dimineaţă până seara, ceea ce probabil a dezvoltat o anumită manualitate şi o atracţie pentru imaginea bidimensională realizată pe hârtie. În şcoală făceam caricaturi ale colegilor, desenam pe tablă în recreaţii, participam la concursuri internaţionale şi naţionale, fireşte de desen şi pictură. La vârsta adolescenţei a trebuit să aleg între a merge la Belle Arte şi a o apuca pe drumul ştiinţelor realiste, exacte. Am optat pentru prima variantă şi acum, la această vârstă, nu regret. Cred că în timpurile noastre pictorul poate trăi din pictura sa, dar greu şi cu mari sacrificii, în sensul că pe lângă ceea ce doreşte el să picteze trebuie să execute şi anumite comenzi, pe care i le dau diverse persoane sau reprezentanţi ai societăţii. Să nu uităm însă că pictorii, sculptorii, arhitecţii au fost iniţial prestatori de servicii şi într-un fel aşa au rămas. Nu cred că a existat vreun artist important care să nu fi răspuns comenzilor unor beneficiari de pe urma cărora îşi asigura până la urmă existenţa. Mi se pare idilică şi utopică imaginea artistului idealist, care stă închis în atelier, pictează numai ce vrea el, iar societatea este extaziată de genialitatea operei sale. Ca pedagog n-am să vorbesc despre diferenţele existente între generaţii, dar sunt contraste mari şi câteodată greu de surmontat în comunicarea cu cei tineri fie ei copii, elevi sau studenţi. Încerc să transmit studenţilor mei apetenţa pentru tainele meseriei de pictor, pentru partea nevăzută, ascunsă în spatele picturii, ataşamentul faţă de ideea de construcţie a imaginii vizuale. Am de multe ori senzaţia neplăcută că vorbesc în van, că, deşi sala de curs este arhiplină nu am auditoriu decât sporadic, cu titlu de excepţie. Despre scurta mea activitate politică aş spune că a fost o aventură interesantă, utilă, pentru că am învăţat multe lucruri pe care nu credeam că le voi învăţa vreodată.  A fost o experienţă folositoare, dar nu neapărat necesară. Am ieşit din viaţa politică cu un gust amar, dar îmbogăţit sufleteşte şi cu o viziune mai completă asupra societăţii şi a caracterului uman.

De ziua mea nu fac nimic special, îmi văd de viaţa mea cotidiană, pictez. Dacă ar fi să-i facă o urare de ziua lui, Zamfir Dumitrescu lui Zamfir Dumitrescu, mi-aş  dori ca aceasta să fie o urare de linişte la propriu şi la figurat, de linişte fizică şi sufletească.  Îmi doresc acest lucru mai mult decât orice."