Trăieşte câte o zi, pe rând
Mircea Badea împlineşte astăzi 40 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Nu sunt un câştigător la 6 din 49, dar sigur că talentul şi norocul au un rol foarte important, în viaţa fiecărui om. Conjunctura joacă un rol principal, însă nu ştiu să stabilesc un dozaj cu valoare ştiinţifică. Cred că una fără alta, talent fără nişte conjuncturi favorabile sau viceversa nu e o reţetă câştigătoare. Sunt norocos că am ambii părinţi, sunt norocos că sunt sănătos (din câte ştiu), sunt norocos că am nişte oameni în viaţa mea, nu foarte mulţi, şi cred că e mai bine că e aşa, la care
ţin şi ei ţin la mine, sunt norocos că la această oră, bunica mea, care m-a crescut, încă trăieşte, sunt norocos că mă pot exprima şi pot vieţui într-un context care să-mi dea mie posibilitatea să fac, în principiu, cam ce vreau, nu m-am născut în Somalia, deci da, sunt norocos. Oricât de banal ar suna, viaţa e ceea ce e, pe genul maşina germană e maşină germană, viaţa e ce e. Nu aş vrea să fac consideraţii de valoare asupra vieţii pentru că sunt destui şamani, filozofi, religioşi, metafizicieni în zilele noastre, astfel încât să risc eu să îngroş rândurile lor.
Odata cu vârsta, m-am gândit că nu e bine să mai fac bilanţuri, nu mai am atât de mult timp astfel încât să-l pierd cu retrospective şi autoevaluări. Trăiesc aşa, câte o zi, pe rând. Nu aş putea să evaluez foarte corect viaţa mea de până acum, dar cu siguranţă sunt foarte, foarte multe lucruri pe care cu mintea şi experienţa de acum le-aş face altfel.
În mare lucru nu mai cred. M-aş apuca însă de la vârsta asta încolo să cred un pic în mine, mi s-ar părea o idee bună. Au fost momente în viaţa asta în care m-am dezamăgit pe mine însumi, dar au fost şi momente în care mi-a venit sincer să mă respect. Deci, aş crede în mine de acum încolo şi mai cred strict în oamenii care nu fug atunci când apare o situaţie grea şI rămân pe loc sau în frunte.
Mari înţelepciuni la vârsta asta nu ştiu dacă am dobândit. Fac emisiuni zilnice de 20 de ani, deci trăiesc într-un anumit nivel de stres şi de consum continuu şi constant, dar n-am desluşit cine ştie ce înţelepciuni cu valoare de revelaţie pe care să le spun acum în paginile ziarelor. Cred că pe măsură ce trece timpul, gândirea mea devine una foarte simplistă, de genul, pe aici e drumul, pe aici o luăm. Îi recomandasem zilele trecute unui prieten un film care se numeşte
Citește pe Antena3.ro